36 de definiții pentru zdreanță treanță zdranță streamță streanță zdreamță dreanță (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: tréanță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: treánță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată sfîșiată dintr-o țesătură sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte (veche); haină, pînză sau rufă (veche), din care s-au rupt bucăți; treanță. Luă apoi o zdreanță de pătură de pe hamurile atîrnate în cuiele din perete și obloni ferestruica grajdului. MIHALE, O. 509. Umbla numai în zdrențe, cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115. Adunînd toate zdrențele, le-a băgat în sobă și le-a dat foc. STĂNOIU, C. I. 135. Te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie. RETEGANUL, P. III 13. 2. Fig. (Familiar) Epitet peiorativ dat oamenilor; om lipsit de valoare. V. secătură. Așa mi-a spus zdreanță mea de copil. DELAVRANCEA, V. V. 180. Nu cumva ai Vro zdreanță de fată De măritat? ȘEZ. I 149. 3. (La pl.) Aluat subțire, preparat din făină și ouă, care se fierbe în supă. – Variante: zdránță (COȘBUC, P. I 53), streámță (ALECSANDRI, P. P. 137), streánță (EMINESCU, N. 13) s. f.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte; haină, rufă sau pânză veche, ruptă; treanță. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă. – Comp. v. sl. sŭdranŭ „rupt” (< sudrati).

ZDREÁNȚĂ zdrénțe f. 1) Fâșie ruptă dintr-o bucată de pânză sau dintr-o haină uzată. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi și rupt; ruptură. 3) fig. fam. Om de nimic; pușlama; secătură. 4) la pl. Preparat alimentar din aluat subțire, care se toarnă în supa ce fierbe, căpătând forma unor fâșii. [G.-D. zdrenței] /cf. sl. sŭdranŭ

zdreánță f., pl. ențe, și (Trans.) zdránță, pl. zdranțe (var. din draniță, adică „despicătură, sfîșietură”; pol. drance, rut. drĕanĭ, dránka, zdrențe; bg. dran, sfîșiat. Cp. cu sfîrșesc). Bucată de haĭnă sfîșiată saŭ roasă de vechime: Cucurigu, Neamțule! Cum îțĭ curge zdrențele! (P. P.) Haĭnă zdrențuită. Pl. Olt. Țol de fîșiĭ de pînză veche. – Și treanță (vest), streanță, streamță și zdreamță (est) și stranță (Trans.). V. cotrențe și bodroanțe.

dreánță sf vz zdreanță

TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

DREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

STREÁMȚĂ s. f. v. zdreanță.

STREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

TREÁNȚĂ, trențe, s. f. Bucată sfîșiată dintr-o pînză, dintr-o haină, dintr-o rufă; haină, pînză, rufă veche ruptă în bucăți; zdreanță. După ce l-au purtat și l-au așezat la umbra șoprului pe Mitrea, baba Trigoaia l-a învelit c-o treanță de cojoc. SADOVEANU, M. C. 49. Era îmbrăcat în niște trențe murdare și urîte. POPESCU, B II 28. Hîrtia pe care scriem și tipărim se face din trențe. ODOBESCU, la TDRG. N-are-a toarce, n-are-a țese Și din trențe nu mai iese. BOLLIAC, O. 182.

ZDRÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

dreanță f. V. sdreanță. [Pol. DRANȚE].

sdreanță f. 1. bucată ruptă de haină; 2. haină ruptă și învechită. [V. dreanță].

treanță f. V. sdreanță: trențe pentru fabricarea hârtiei.

dreánță V. zdreanță.

streámță, -nță, V. zdreanță.

arată toate definițiile

Intrare: zdreanță
zdreanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdreanță
  • zdreanța
plural
  • zdrențe
  • zdrențele
genitiv-dativ singular
  • zdrențe
  • zdrenței
plural
  • zdrențe
  • zdrențelor
vocativ singular
plural
treanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treanță
  • treanța
plural
  • trențe
  • trențele
genitiv-dativ singular
  • trențe
  • trenței
plural
  • trențe
  • trențelor
vocativ singular
plural
zdranță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdranță
  • zdranța
plural
  • zdranțe
  • zdranțele
genitiv-dativ singular
  • zdranțe
  • zdranței
plural
  • zdranțe
  • zdranțelor
vocativ singular
plural
streamță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streamță
  • streamța
plural
  • stremțe
  • stremțele
genitiv-dativ singular
  • stremțe
  • stremței
plural
  • stremțe
  • stremțelor
vocativ singular
plural
streanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streanță
  • streanța
plural
  • strențe
  • strențele
genitiv-dativ singular
  • strențe
  • strenței
plural
  • strențe
  • strențelor
vocativ singular
plural
zdreamță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdreamță
  • zdreamța
plural
  • zdremțe
  • zdremțele
genitiv-dativ singular
  • zdremțe
  • zdremței
plural
  • zdremțe
  • zdremțelor
vocativ singular
plural
dreanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dreanță
  • dreanța
plural
  • drențe
  • drențele
genitiv-dativ singular
  • drențe
  • drenței
plural
  • drențe
  • drențelor
vocativ singular
plural

zdreanță treanță zdranță streamță streanță zdreamță dreanță

  • 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ruptură 8 exemple
    exemple
    • Luă apoi o zdreanță de pătură de pe hamurile atîrnate în cuiele din perete și obloni ferestruica grajdului. MIHALE, O. 509.
      surse: DLRLC
    • Umbla numai în zdrențe, cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115.
      surse: DLRLC
    • Adunînd toate zdrențele, le-a băgat în sobă și le-a dat foc. STĂNOIU, C. I. 135.
      surse: DLRLC
    • Te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie. RETEGANUL, P. III 13.
      surse: DLRLC
    • După ce l-au purtat și l-au așezat la umbra șoprului pe Mitrea, baba Trigoaia l-a învelit c-o treanță de cojoc. SADOVEANU, M. C. 49.
      surse: DLRLC
    • Era îmbrăcat în niște trențe murdare și urîte. POPESCU, B II 28.
      surse: DLRLC
    • Hîrtia pe care scriem și tipărim se face din trențe. ODOBESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • N-are-a toarce, n-are-a țese Și din trențe nu mai iese. BOLLIAC, O. 182.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Un fel de aluat subțire făcut din faină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie: