2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURDÁRE, zburdări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda.

zburdare sf [At: GENILIE, G. 106/6/ S și: sb~ / Pl: ~dări / E: zburda] 1 (Rar) Zbenguială (1). 2 (Înv; fig) Pornire. 3 (Înv; fig) Petrecere. 4 (Pex) Plăcere ușoară. 5 (Pex) Poftă.

zburdare s.f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei. ♦ Fig. Avînt; exuberanță. Dibaci ar fi acela care ar explica zburdările fantaziei (ALECS.). • pl. -ări. /v. zburda.

ZBURDÁRE, zburdări, s. f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda.

ZBURDÁRE, zburdări, s. f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; zburdălnicie, joc, petrecere; fig. avînt. În anii tinereții, pe cînd trupul... s-avîntă mai lesne dupe zburdările inimii. ODOBESCU, S. III 13. Alexandrescu... a scris... la Drăgășani: Mormintele și mai multe alte poezii pline de cugetări mărețe ca aspirațiunile sufletului său și de tablouri descriptive, vesele și înflorite ca frumoasele locuri ce vizita și ca zburdările inimei sale. GHICA, S. 667. Vezeteul în livrea căta să liniștească zburdările iepei de soi. ALECSANDRI, O. P. 137.

ZBURDÁRE, zburdări, s. f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; zburdălnicie; fig. avânt.

ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec.

zburda [At: ANON. CAR. / Pzi: 1 zburd, (înv) 3 ~dea / E: pbl ml *exburdare (cf lat burdus „catâr”)] 1 vi (D. copii; pex d. animale) A se juca sărind și alergând cu voioșie (excesivă) Si: a se zbengui (1), (rar) a zburdălnici (1), (pop) a se zbânțui (1), (reg) a se zbengheri (1), a se zbihui (1). 2 vi (Pex) A fi neastâmpărat Si: a se zbengui (2), (rar) a zburdălnici (2), (pop) a se zbânțui (2), (reg) a se zbengheri (2), a se zbihui (2). 3 vr (Reg) A se zbuciuma (3). 4 vi (Înv; fig) A duce o viață de petreceri, de dezmăț. 5 vim (Ccd) A avea poftă de petrecere, veselie etc. 6 vt (Rar; i. oameni) A înveseli. 7 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) inima A fi foarte vesel. 8 vt (Pop; îae) A avea chef de petreceri.

zburda vb. I. intr. 1 (despre copii sau, ext., despre animale) A alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii; a zburdălnici. Cum se văzu în parc, copilul începu a zburda prin iarbă. ◊ Expr. A zburda orzul (în cineva) v. orz. ◊ Fig. Mintea începe a-i zburda copilărește (REBR.). 2 Fig. A-și petrece timpul fară a-și asuma vreo răspundere, fară a avea vreo grijă; a se distra (ținîndu-se de ștrengării, de nebunii etc.). ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. A zburda de bine = a nu mai putea de bine. • prez.ind. zburd. /lat. *exburdare; cf. lat. burdus „catîr”.

ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec.

ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. (Despre animale) A alerga sprinten, sărind cu vioiciune încoace și încolo. În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. Țipau gîște și cotcodăceau găini; zburdau, prin soare, vițeluși porumbi. SADOVEANU, O. VII 52. Purcelul atunci, plin de bucurie, începe a zburda prin bordei, dă un ropot pe sub lăiți, mai răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81. Iar fugariu-n loc zburda, Falnic coama-și încorda. ALECSANDRI, P. I 100. ♦ (Despre persoane) A face zburdălnicii, a se zbengui, a se juca zglobiu, a alerga cu voioșie. Petrișor zburdă într-un picior. DAVIDOGLU, M. 23. Un cîrd de copii a trecut pe lîngă noi, spre plajă, cîntînd și zburdînd, ca o adiere de primăvară sănătoasă. STANCU, U.R.S.S. 198. Mergeam tot zburdînd și hîrjonindu-ne, de parcă nu eram noi rîioșii din Broșteni. CREANGĂ, A. 29. Pare c-am întinerit de 20 de ani... îmi vine tot să zburd. ALECSANDRI, T. I 174. ♦ Fig. A se ține de nebunii, a se arăta neserios; a-și face mendrele. Duțu își luă angajamentul solemn să nu zburde ca pe Bărăgan. C. PETRESCU, A. 312. Scăpat dinfrîul strîns al școalei, Neagu... zburdase în primul an, îmbătat de sentimentul libertății. Se credea bărbat. BART. E. 135. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a-i arde (cuiva) de ștrengării, de nebunii; a avea chef de petreceri. Iorgu-i tînăr și trebuie să-i iertăm, dacă-i zburdă inima. ALECNSADRI, T. 1039.

ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta neserios. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri, de ștrengării.

A ZBURDÁ zburd intranz. A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a se zbengui; a se zbânțui; a se zbihui. /Orig. nec.

sburdà v. 1. a face mișcări repezi: caii sburdă prin ceairuri AL.; 2. a fi neastâmpărat: copii sburdă împrejurul său; 3. a se da petrecerilor: la bătrânețe îi mai sburdă AL. [Dintr’un primitiv burd (cf. sburdatic), de origină necunoscută]. ║ a. fig. efemer: dincolo de sburd’ această lume OD.

sburdare f. fig. avânt: sburdările fanteziei AL.

2) zburd, a v. intr. (poate vgerm. = ngerm. bürde, sarcină, adică „arunc sarcina”. Cp. și cu lat. burdus, catîr. V. îmburd). Sar jucîndu-mă, vorbind de vite. Fig. Mă joc alergînd, mă zbenguĭesc: copiiĭ zburdă. Petrec fără nicĭ o grijă, mă amuzez: a zburda de bine. V. intr. A-țĭ zburda a, a avea poftă de, a-țĭ arde de ceva. – Și -dez (Cost. I, 310, și Dos.). V. exult.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zburdáre (rar) s. f., g.-d. art. zburdắrii; pl. zburdắri

zburdáre s. f., g.-d. art. zburdării; pl. zburdări

zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă

zburdá vb., ind. prez. 1 sg. zburd, 3 sg. și pl. zbúrdă

arată toate definițiile

Intrare: zburdare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburdare
  • zburdarea
plural
  • zburdări
  • zburdările
genitiv-dativ singular
  • zburdări
  • zburdării
plural
  • zburdări
  • zburdărilor
vocativ singular
plural
Intrare: zburda
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburda
  • zburdare
  • zburdat
  • zburdatu‑
  • zburdând
  • zburdându‑
singular plural
  • zburdă
  • zburdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburd
(să)
  • zburd
  • zburdam
  • zburdai
  • zburdasem
a II-a (tu)
  • zburzi
(să)
  • zburzi
  • zburdai
  • zburdași
  • zburdaseși
a III-a (el, ea)
  • zburdă
(să)
  • zburde
  • zburda
  • zburdă
  • zburdase
plural I (noi)
  • zburdăm
(să)
  • zburdăm
  • zburdam
  • zburdarăm
  • zburdaserăm
  • zburdasem
a II-a (voi)
  • zburdați
(să)
  • zburdați
  • zburdați
  • zburdarăți
  • zburdaserăți
  • zburdaseți
a III-a (ei, ele)
  • zburdă
(să)
  • zburde
  • zburdau
  • zburda
  • zburdaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zburdare

etimologie:

  • vezi zburda
    surse: DEX '98 DEX '09

zburda

  • 1. (Despre animale) A alerga sprinten, sărind cu vioiciune încoace și încolo.
    exemple
    • În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. Țipau gîște și cotcodăceau găini; zburdau, prin soare, vițeluși porumbi. SADOVEANU, O. VII 52.
      surse: DLRLC
    • Purcelul atunci, plin de bucurie, începe a zburda prin bordei, dă un ropot pe sub lăiți, mai răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81.
      surse: DLRLC
    • Iar fugariu-n loc zburda, Falnic coama-și încorda. ALECSANDRI, P. I 100.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre persoane) A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se zbânțui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Petrișor zburdă într-un picior. DAVIDOGLU, M. 23.
      surse: DLRLC
    • Un cîrd de copii a trecut pe lîngă noi, spre plajă, cîntînd și zburdînd, ca o adiere de primăvară sănătoasă. STANCU, U.R.S.S. 198.
      surse: DLRLC
    • Mergeam tot zburdînd și hîrjonindu-ne, de parcă nu eram noi rîioșii din Broșteni. CREANGĂ, A. 29.
      surse: DLRLC
    • Pare c-am întinerit de 20 de ani... îmi vine tot să zburd. ALECSANDRI, T. I 174.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A se ține de nebunii, a se arăta neserios; a-și face mendrele.
      exemple
      • Duțu își luă angajamentul solemn să nu zburde ca pe Bărăgan. C. PETRESCU, A. 312.
        surse: DLRLC
      • Scăpat din frîul strîns al școalei, Neagu... zburdase în primul an, îmbătat de sentimentul libertății. Se credea bărbat. BART. E. 135.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Iorgu-i tînăr și trebuie să-i iertăm, dacă-i zburdă inima. ALECNSADRI, T. 1039.
        surse: DLRLC

etimologie: