2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (7)
- relaționale (6)
- etimologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBURDARE, zburdări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda.
zburdare sf [At: GENILIE, G. 106/6/ S și: sb~ / Pl: ~dări / E: zburda] 1 (Rar) Zbenguială (1). 2 (Înv; fig) Pornire. 3 (Înv; fig) Petrecere. 4 (Pex) Plăcere ușoară. 5 (Pex) Poftă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zburdare s.f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei. ♦ Fig. Avînt; exuberanță. Dibaci ar fi acela care ar explica zburdările fantaziei (ALECS.). • pl. -ări. /v. zburda.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBURDARE, zburdări, s. f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBURDARE, zburdări, s. f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; zburdălnicie, joc, petrecere; fig. avînt. În anii tinereții, pe cînd trupul... s-avîntă mai lesne dupe zburdările inimii. ODOBESCU, S. III 13. Alexandrescu... a scris... la Drăgășani: Mormintele și mai multe alte poezii pline de cugetări mărețe ca aspirațiunile sufletului său și de tablouri descriptive, vesele și înflorite ca frumoasele locuri ce vizita și ca zburdările inimei sale. GHICA, S. 667. Vezeteul în livrea căta să liniștească zburdările iepei de soi. ALECSANDRI, O. P. 137.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBURDARE, zburdări, s. f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; zburdălnicie; fig. avînt.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZBURDA, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zburda [At: ANON. CAR. / Pzi: 1 zburd, (înv) 3 ~dează / E: pbl ml *exburdare (cf lat burdus „catâr”)] 1 vi (D. copii; pex d. animale) A se juca sărind și alergând cu voioșie (excesivă) Si: a se zbengui (1), (rar) a zburdălnici (1), (pop) a se zbânțui (1), (reg) a se zbengheri (1), a se zbihui (1). 2 vi (Pex) A fi neastâmpărat Si: a se zbengui (2), (rar) a zburdălnici (2), (pop) a se zbânțui (2), (reg) a se zbengheri (2), a se zbihui (2). 3 vr (Reg) A se zbuciuma (3). 4 vi (Înv; fig) A duce o viață de petreceri, de dezmăț. 5 vim (Ccd) A avea poftă de petrecere, veselie etc. 6 vt (Rar; i. oameni) A înveseli. 7 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) inima A fi foarte vesel. 8 vt (Pop; îae) A avea chef de petreceri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zburda vb. I. intr. 1 (despre copii sau, ext., despre animale) A alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii; a zburdălnici. Cum se văzu în parc, copilul începu a zburda prin iarbă. ◊ Expr. A zburda orzul (în cineva) v. orz. ◊ Fig. Mintea începe a-i zburda copilărește (REBR.). 2 Fig. A-și petrece timpul fară a-și asuma vreo răspundere, fară a avea vreo grijă; a se distra (ținîndu-se de ștrengării, de nebunii etc.). ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. A zburda de bine = a nu mai putea de bine. • prez.ind. zburd. /lat. *exburdare; cf. lat. burdus „catîr”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBURDA, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBURDA, zburd, vb. I. Intranz. (Despre animale) A alerga sprinten, sărind cu vioiciune încoace și încolo. În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. Țipau gîște și cotcodăceau găini; zburdau, prin soare, vițeluși porumbi. SADOVEANU, O. VII 52. Purcelul atunci, plin de bucurie, începe a zburda prin bordei, dă un ropot pe sub lăiți, mai răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81. Iar fugariu-n loc zburda, Falnic coama-și încorda. ALECSANDRI, P. I 100. ♦ (Despre persoane) A face zburdălnicii, a se zbengui, a se juca zglobiu, a alerga cu voioșie. Petrișor zburdă într-un picior. DAVIDOGLU, M. 23. Un cîrd de copii a trecut pe lîngă noi, spre plajă, cîntînd și zburdînd, ca o adiere de primăvară sănătoasă. STANCU, U.R.S.S. 198. Mergeam tot zburdînd și hîrjonindu-ne, de parcă nu eram noi rîioșii din Broșteni. CREANGĂ, A. 29. Pare c-am întinerit de 20 de ani... îmi vine tot să zburd. ALECSANDRI, T. I 174. ♦ Fig. A se ține de nebunii, a se arăta neserios; a-și face mendrele. Duțu își luă angajamentul solemn să nu zburde ca pe Bărăgan. C. PETRESCU, A. 312. Scăpat dinfrîul strîns al școalei, Neagu... zburdase în primul an, îmbătat de sentimentul libertății. Se credea bărbat. BART. E. 135. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a-i arde (cuiva) de ștrengării, de nebunii; a avea chef de petreceri. Iorgu-i tînăr și trebuie să-i iertăm, dacă-i zburdă inima. ALECNSADRI, T. 1039.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBURDA, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta neserios. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri, de ștrengării.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A ZBURDA zburd intranz. A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a se zbengui; a se zbânțui; a se zbihui. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sburdà v. 1. a face mișcări repezi: caii sburdă prin ceairuri AL.; 2. a fi neastâmpărat: copii sburdă împrejurul său; 3. a se da petrecerilor: la bătrânețe îi mai sburdă AL. [Dintr’un primitiv burd (cf. sburdatic), de origină necunoscută]. ║ a. fig. efemer: dincolo de sburd’ această lume OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sburdare f. fig. avânt: sburdările fanteziei AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) zburd, a -á v. intr. (poate vgerm. = ngerm. bürde, sarcină, adică „arunc sarcina”. Cp. și cu lat. burdus, catîr. V. îmburd). Sar jucîndu-mă, vorbind de vite. Fig. Mă joc alergînd, mă zbenguĭesc: copiiĭ zburdă. Petrec fără nicĭ o grijă, mă amuzez: a zburda de bine. V. intr. A-țĭ zburda a, a avea poftă de, a-țĭ arde de ceva. – Și -dez (Cost. I, 310, și Dos.). V. exult.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zburdare (rar) s. f., g.-d. art. zburdării; pl. zburdări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zburdare (rar) s. f., g.-d. art. zburdării; pl. zburdări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zburdare s. f., g.-d. art. zburdării; pl. zburdări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zburda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. zburd, 2 sg. zburzi, 3 zburdă; conj. prez. 1 sg. să zburd, 3 să zburde
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zburda (a ~) vb., ind. prez. 3 zburdă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zburda vb., ind. prez. 1 sg. zburd, 3 sg. și pl. zburdă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zburda
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZBURDARE s. v. neastâmpăr, vioiciune, voioșie, zburdălnicie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBURDARE s. v. joacă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBURDARE s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
zburdare s. v. NEASTÎMPĂR. VIOICIUNE. VOIOȘIE. ZBURDĂLNICIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
ZBURDA vb. a se zbengui, a se zbânțui. (Toată ziua ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBURDA vb. a se zbengui, a se zbînțui. (Toată ziua ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sburda (-d, -at), vb. – A se zbengui, a se juca. – Var. zburda. Origine necunoscută, probabil expresivă, ca în sbănțui, sbengui, sbrehui etc. Explicațiile incercate pînă acum nu sînt convingătoare: din sl., cf. pol., ceh. burda „pachet, bagaj” (Cihac, II, 328); din lat. exvǒlĭtāre (Geheeb, Jb., IV, 32); din lat. abhorrĭdus (Skok, ZRPh., XLIII, 191; cf. REW 23); de la bord (Giuglea, Dacor., III, 592); din germ. Bürde „încărcătură” (Scriban). Apare din sec. XVII. Der. sburd, s. n. (jucat, zbenguit), rar; sburdăciune, s. f. (nebunie, ștrengărie; desmăț); sburdalnic, adj. (jucăuș, vesel); sburdălnicie, s. f. (jucat, ștrengărie); sburdatic (var. sburdatec), adj. (ștrengar, jucăuș); îmburda, vb. (Trans., a răsturna, a întoarce), pe care Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR îl derivă de la un lat. *imburdāre, din burdus „catîr”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBURDA, zburd, vb. I. ~ (prob. orig. onomatopeică ca și în zbănțui, zbengui, zbrehui2, etc.)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V4) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zburdare, zburdărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În anii tinereții, pe cînd trupul... s-avîntă mai lesne dupe zburdările inimii. ODOBESCU, S. III 13. DLRLC
- Alexandrescu... a scris... la Drăgășani: Mormintele și mai multe alte poezii pline de cugetări mărețe ca aspirațiunile sufletului său și de tablouri descriptive, vesele și înflorite ca frumoasele locuri ce vizita și ca zburdările inimei sale. GHICA, S. 667. DLRLC
- Vezeteul în livrea căta să liniștească zburdările iepei de soi. ALECSANDRI, O. P. 137. DLRLC
- 1.1. Avânt. DEX '09 DLRLCsinonime: avânt
-
etimologie:
- zburda DEX '98 DEX '09
zburda, zburdverb
- 1. (Despre animale) A alerga sprinten, sărind cu vioiciune încoace și încolo. DLRLC
- În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. Țipau gîște și cotcodăceau găini; zburdau, prin soare, vițeluși porumbi. SADOVEANU, O. VII 52. DLRLC
- Purcelul atunci, plin de bucurie, începe a zburda prin bordei, dă un ropot pe sub lăiți, mai răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81. DLRLC
- Iar fugariu-n loc zburda, Falnic coama-și încorda. ALECSANDRI, P. I 100. DLRLC
-
- 2. (Despre persoane) A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se zbânțui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. DEX '09 DLRLC NODEX
- Petrișor zburdă într-un picior. DAVIDOGLU, M. 23. DLRLC
- Un cîrd de copii a trecut pe lîngă noi, spre plajă, cîntînd și zburdînd, ca o adiere de primăvară sănătoasă. STANCU, U.R.S.S. 198. DLRLC
- Mergeam tot zburdînd și hîrjonindu-ne, de parcă nu eram noi rîioșii din Broșteni. CREANGĂ, A. 29. DLRLC
- Pare c-am întinerit de 20 de ani... îmi vine tot să zburd. ALECSANDRI, T. I 174. DLRLC
- 2.1. A se ține de nebunii, a se arăta neserios; a-și face mendrele. DLRLC
- Duțu își luă angajamentul solemn să nu zburde ca pe Bărăgan. C. PETRESCU, A. 312. DLRLC
- Scăpat din frîul strîns al școalei, Neagu... zburdase în primul an, îmbătat de sentimentul libertății. Se credea bărbat. BART. E. 135. DLRLC
-
- A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iorgu-i tînăr și trebuie să-i iertăm, dacă-i zburdă inima. ALECNSADRI, T. 1039. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX