zburda vb. I. intr. 1 (despre copii sau, ext., despre animale) A alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii; a zburdălnici. Cum se văzu în parc, copilul începu a zburda prin iarbă. ◊ Expr. A zburda orzul (în cineva) v. orz. ◊ Fig. Mintea începe a-i zburda copilărește (REBR.). 2 Fig. A-și petrece timpul fară a-și asuma vreo răspundere, fară a avea vreo grijă; a se distra (ținîndu-se de ștrengării, de nebunii etc.). ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. A zburda de bine = a nu mai putea de bine. • prez.ind. zburd. /lat. *exburdare; cf. lat. burdus „catîr”.