6 intrări

school Articole pe această temă:

54 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURĂTORÍ vb. IV v. zburături.

zburători vb. IV. v. zburături.

ZBURĂTORÍ vb. IV. v. zburături.

ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium).Zbura + suf. -ător.

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură.

zburător, ~oare [At: PO 14/5 / S și: sb~ / Pl: ~i, ~oare / E: zbura + -tor] 1 a Care planează sau se deplasează în aer cu ajutorul aripilor. 2 a Care este pentru zbor1 (1). 3 a Care ține de zbor1 (1). 4 sf (Înv) Pasăre. 5 a (Îs) Pești ~i Grup de pești prevăzuți cu înotătoare foarte dezvoltate și cu formă aerodinamică, datorită cărora pot plana deasupra apei. 6 sm (În mitologia populară) Personaj fabulos malefic, imaginat ca un tânăr frumos care se furișează noaptea în casă și tulbură somnul fetelor și al femeilor, trezindu-le fiori de dragoste și chinuindu-le. 7 sm Întruchipare idealizată a iubitului. 8 sm (Pop) Boală (mai ales la fetele și la femeile care au o dragoste neîmpărtășită) despre care se crede că este provocată de zburător (6), care se manifestă prin frisoane, somnolență, halucinații Si: (îvp) zmeu (11), (pop) lipitură. 9 sm (Liv) Pilot1 (1). 10 a (D. lucruri) Care plutește prin aer (purtat de vânt, de curenți). 11 a (D. lucruri) Care străbate aerul cu mare viteză (fiind azvârlit sau lansat cu putere). 12 a (D. lucruri) Care se deplasează prin aer asemenea unei nave. 13 a (D. nisipuri; rar, d. alte soluri) Care este lipsit de stabilitate și care poate fi ușor dislocat de vânt. 14 a (Înv; d. substanțe chimice) Volatil. 15 a (Îvr; fig; d. vești) Răspândit. 16 sm (Rar) Sportiv care execută exerciții la trapez. 17 a (Înv; fig; d. oameni și facultățile lor intelectuale) Nestatornic. 18 a (Înv; fig) Trecător. 19 sm și (rar) sn (Nav) Penultima velă pătrată a unui catarg, situată înaintea rândunicii. 20 sm și (rar) sn (Nav; pex) Vergă care susține această velă. 21 sf (Reg) Praștie (1). 22 sf (Reg) Zmeu (16). 23 a (Îvr; îs) Plug ~ Plug prevăzut cu cormană mobilă. 24 sf (Șîs ~oare de pădure) Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe Si: (reg) prisecări, pufuliță, răchițică, ceaiul-lui-Ioan, iarba-Sfântului-Ion, răscoage, răscogea (Chamaenerion angustifolium). 25 sf (Bot; șîs ~oare de apă) Pufuliță (1) (Epilobium hirsutum). 26 sf (Bot; șîs ~oare bărboasă, ~oare bărbătească) Răchitan (Lythrum salicaria). 27 sm Planta Veronica austriaca. 28 sf (Bot; reg) Sunătoare (1) (Hypericum perforatum).

zburături [At: LB / V: ~tări, ~tori, ~rut~ / Pzi: ~resc / E: zbura] 1-3 vt A crește (35, 38-39). 4-8 vi (Reg) A zbura (12-16). 9 vt (Reg) A reteza (1).

zburător, -oare adj., s.m., s.f. I adj. 1 (despre viețuitoare cu aripi) Care zboară; care poate să zboare. Fluturii mici și albaștri... se ridică în stoluri zburătoare (HOG.). ◊ Pești zburători v. pește. Furnică zburătoare v. furnică. Muște zburătoare v. muscă. Veveriță zburătoare v. veveriță. ♦ (despre aripi) Care este pentru zbor, de zburat. 2 (despre obiecte) Care plutește în aer (purtat de vînt, de curenți). Paltinii... își împrăștiau sămînța Zburătoare-n tot orașul (BLA.). ♦ Care străbate aerul cu mare viteză (fiind azvîrlit sau lansat cu putere). Covorul zburător e numai unul (TEOD.). ◊ Farfurie zburătoare v. farfurie. Fortăreață zburătoare v. fortăreață. Superfortăreață zburătoare v. superfortăreață. ♦ (despre nisipuri, soluri) Care este lipsit de stabilitate și care poate fi ușor dislocat de vînt. 3 Fig. (despre oameni) Care este nestatornic. ◊ Ext. Voi, tinerii, sînteți cu mințile cam zburătoare (FIL.). II s.m. 1 (fam.) Aviator. A mai murit un zburător; i s-a defectat motorul (SADOV.). 2 (în mit. pop.) Ființă fabuloasă, imaginată ca un spirit care chinuie noaptea în somn fetele și femeile. ♦ Boală (la fetele sau la femeile care au o dragoste neîmpărtășită) despre care se crede că este provocată de zburător și care se manifestă prin frisoane, somnolență, halucinații; lipitură. 3 (în lit. romantică) Personificare a sentimentului erotic, a dorului de bărbatul iubit; imaginea idealizată a iubitului. 4 Sportiv sau acrobat care execută exerciții la trapez. 5 (mar.) Numele unei vele care este montată a patra de la bază pe un catarg al unei nave cu pînze. ♦ Ext. Verga care susține o astfel de velă. III s.f. 1 Pasăre sau animal care zboară. Toate zburătoarele se adunaseră în pădurea uriașului. 2 (bot.) Plantă erbacee meliferă, cu tulpina înaltă, cu frunzele moi, lanceolate, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Chamaenerion angustifolium). • pl. -ori, -oare. /zbura + -ător.

zburături vb. IV. (pop.) 1 intr. A străbate aerul (cu iuțeală) fiind aruncat, zvîrlit etc. Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază (EMIN.). 2 tr. A zvîrli cu ceva într-o pasăre, într-un pom etc. • prez.ind. -esc. și zburători vb. IV. /zburătură + -i.

ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară) Ființă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuiește noaptea în somn fetele și femeile; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit, întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium).Zbura + suf. -ător.

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură.

ZBURĂTOÁRE2, zburătoare, s. f. Plantă erbacee, din regiunile de munte și de coline, cu tulpina înaltă și cu florile mari, roșii-purpurii, folosită în medicina populară (Epilobium angustifolium). Se fierbe zburătoare... se amestecă cu tărîțe și ceva sare și se dă vitei să mănînce, și-i trece. ȘEZ. IV 128.

ZBURĂTÓR4, -OÁRE, zburători, -oare, adj. 1. Care zboară (cu ajutorul aripilor); care poate să zboare; înaripat. Cum mergea el, numai iată că i se înfățoșează o furnică zburătoare. CREANGĂ, P. 237. Păsărică zburătoare, Unde mergi cu dorul meu? ALECSANDRI, P. III 71. O mulțime de pești zburători, cari, ivindu-să din apă, strălucea ca soarele. DRĂGHICI, R. 31. ♦ (Despre aripi) Pentru zbor, de zburat. Meșterii gîndea Și ei își făcea Aripi zburătoare De șindrili ușoare. ALECSANDRI, P. P. 191. 2. (Rar, despre lucruri) Care plutește în aer purtat de vînt. Veneau și nori de spumă zburătoare, care țișneau peste ape. DUMITRIU, P. F. 23.

ZBURĂTÓR3, zburători, s. m. Varga de care este prinsă cea de a treia pînză a unui catarg. Un zburător se rupse în două și pînza sfîșiată, ca o aripă rănită, se zbătea nebună în suflarea vîntului. BART, S. M. 51.

ZBURĂTÓR2, zburători, s. m. (În mitologia populară) Ființă fantastică închipuită ca un spirit răufăcător, care intră în casă noaptea pe furiș și chinuiește fetele și femeile în somn; (în literatura romantică) personificarea dorului de iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. Nu mi-e frică...Ba să-ți fie! – Nu fac nici un rău femeii zburătorii, dimpotrivă. EFTIMIU, Î. 29. O rămîi, rămîi la mine, tu cu viers duios de foc, Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc. EMINESCU, O. I 80. Prin frunză, cînd se strecoară Raza zilei ce apune, Zburătorul se aruncă La copila care vine, Să culeagă fragi în luncă. ALECSANDRI, P. i 71. Ori ce să fie asta? întreabă pe bunica: O ști vrun leac ea doară, o fi vrun zburător! HELIADE, O. I 186.

ZBURĂTÓR1, zburători, s. m. (Poetic) Aviator. Poporul romîn pierdea pe unul din cei mai buni fii ai săi, pe marele inventator și constructor, pe zburătorul desăvîrșit și îndrăzneț, pe Aurel Vlaicu. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 327, 2/6.

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma zburători) 1. (Rar) A străbate aerul, a zbura. Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129. 2. A zburătăci (1). Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. Tranz. Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa. Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6. ◊ Refl. reciproc. Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87. – Variantă: zburătorí vb. IV.

arată toate definițiile

Intrare: zburători
zburători
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pana-zburătorului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pana-zburătorului
plural
genitiv-dativ singular
  • penei-zburătorului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zburătoare (plantă)
zburătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburătoare
  • zburătoarea
plural
  • zburători
  • zburătorile
genitiv-dativ singular
  • zburători
  • zburătorii
plural
  • zburători
  • zburătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: zburător (adj.)
zburător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburător
  • zburătorul
  • zburătoru‑
  • zburătoare
  • zburătoarea
plural
  • zburători
  • zburătorii
  • zburătoare
  • zburătoarele
genitiv-dativ singular
  • zburător
  • zburătorului
  • zburătoare
  • zburătoarei
plural
  • zburători
  • zburătorilor
  • zburătoare
  • zburătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: zburător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburător
  • zburătorul
  • zburătoru‑
plural
  • zburători
  • zburătorii
genitiv-dativ singular
  • zburător
  • zburătorului
plural
  • zburători
  • zburătorilor
vocativ singular
  • zburătorule
  • zburătore
plural
  • zburătorilor
Intrare: zburături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburături
  • zburăturire
  • zburăturit
  • zburăturitu‑
  • zburăturind
  • zburăturindu‑
singular plural
  • zburăturește
  • zburăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburăturesc
(să)
  • zburăturesc
  • zburătuream
  • zburăturii
  • zburăturisem
a II-a (tu)
  • zburăturești
(să)
  • zburăturești
  • zburătureai
  • zburăturiși
  • zburăturiseși
a III-a (el, ea)
  • zburăturește
(să)
  • zburăturească
  • zburăturea
  • zburături
  • zburăturise
plural I (noi)
  • zburăturim
(să)
  • zburăturim
  • zburătuream
  • zburăturirăm
  • zburăturiserăm
  • zburăturisem
a II-a (voi)
  • zburăturiți
(să)
  • zburăturiți
  • zburătureați
  • zburăturirăți
  • zburăturiserăți
  • zburăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • zburăturesc
(să)
  • zburăturească
  • zburătureau
  • zburături
  • zburăturiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburători
  • zburătorire
  • zburătorit
  • zburătoritu‑
  • zburătorind
  • zburătorindu‑
singular plural
  • zburătorește
  • zburătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătoresc
(să)
  • zburătoresc
  • zburătoream
  • zburătorii
  • zburătorisem
a II-a (tu)
  • zburătorești
(să)
  • zburătorești
  • zburătoreai
  • zburătoriși
  • zburătoriseși
a III-a (el, ea)
  • zburătorește
(să)
  • zburătorească
  • zburătorea
  • zburători
  • zburătorise
plural I (noi)
  • zburătorim
(să)
  • zburătorim
  • zburătoream
  • zburătorirăm
  • zburătoriserăm
  • zburătorisem
a II-a (voi)
  • zburătoriți
(să)
  • zburătoriți
  • zburătoreați
  • zburătorirăți
  • zburătoriserăți
  • zburătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătoresc
(să)
  • zburătorească
  • zburătoreau
  • zburători
  • zburătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pana-zburătorului

  • 1. Plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros (Lunaria annua).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

zburătoare (plantă)

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium).
    exemple
    • Se fierbe zburătoare... se amestecă cu tărîțe și ceva sare și se dă vitei să mănînce, și-i trece. ȘEZ. IV 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbura + sufix -ător.
    surse: DEX '09 NODEX

zburător (adj.)

  • 1. Care zboară; care poate să zboare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: înaripat attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cum mergea el, numai iată că i se înfățoșează o furnică zburătoare. CREANGĂ, P. 237.
      surse: DLRLC
    • Păsărică zburătoare, Unde mergi cu dorul meu? ALECSANDRI, P. III 71.
      surse: DLRLC
    • O mulțime de pești zburători, cari, ivindu-să din apă, strălucea ca soarele. DRĂGHICI, R. 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pentru zbor, de zburat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Meșterii gîndea Și ei își făcea Aripi zburătoare De șindrili ușoare. ALECSANDRI, P. P. 191.
        surse: DLRLC
  • 2. Care plutește în aer (purtat de vânt).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Veneau și nori de spumă zburătoare, care țîșneau peste ape. DUMITRIU, P. F. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbura + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zburător (s.m.)

  • 1. Persoană specializată în conducerea unui avion; conducător de avion.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aviator, -oare pilot (persoană) attach_file un exemplu
    exemple
    • Poporul romîn pierdea pe unul din cei mai buni fii ai săi, pe marele inventator și constructor, pe zburătorul desăvîrșit și îndrăzneț, pe Aurel Vlaicu. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 327, 2/6.
      surse: DLRLC
  • 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Nu mi-e frică... – Ba să-ți fie! – Nu fac nici un rău femeii zburătorii, dimpotrivă. EFTIMIU, Î. 29.
      surse: DLRLC
    • O rămîi, rămîi la mine, tu cu viers duios de foc, Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc. EMINESCU, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • Prin frunză, cînd se strecoară Raza zilei ce apune, Zburătorul se aruncă La copila care vine, Să culeagă fragi în luncă. ALECSANDRI, P. i 71.
      surse: DLRLC
    • Ori ce să fie asta? întreabă pe bunica: O ști vrun leac ea doară, o fi vrun zburător! HELIADE, O. I 186.
      surse: DLRLC
  • 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Un zburător se rupse în două și pînza sfîșiată, ca o aripă rănită, se zbătea nebună în suflarea vîntului. BART, S. M. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbura + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRM NODEX

zburături zburători

  • 1. intranzitiv popular A străbate aerul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zbura attach_file un exemplu
    exemple
    • Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204.
      surse: DLRLC
    • Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa... Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zburătură
    surse: DEX '09 DEX '98
  • zbura
    surse: DLRM