opțiuni
  • info

16 definiții pentru zburături

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburători vb. IV] – Din zburătură.

zburături [At: LB / V: ~tări, ~tori, ~rut~ / Pzi: ~resc / E: zbura] 1-3 vt A crește (35, 38-39). 4-8 vi (Reg) A zbura (12-16). 9 vt (Reg) A reteza (1).

zburături vb. IV. (pop.) 1 intr. A străbate aerul (cu iuțeală) fiind aruncat, zvîrlit etc. Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază (EMIN.). 2 tr. A zvîrli cu ceva într-o pasăre, într-un pom etc. • prez.ind. -esc. și zburători vb. IV. /zburătură + -i.

ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburători vb. IV] – Din zburătură.

ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma zburători) 1. (Rar) A străbate aerul, a zbura. Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129. 2. A zburătăci (1). Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. Tranz. Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa. Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6. ◊ Refl. reciproc. Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87. – Variantă: zburători vb. IV.

ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A străbate aerul, a zbura. 2. Tranz. și intranz. A zburătăci (1). [Var.: zburători vb. IV] – Din zbura.

ZBURĂTORI vb. IV v. zburături.

zburătări v vz zburături

zburători v vz zburături

zburuturi v vz zburături

zburători vb. IV. v. zburături.

ZBURĂTORI vb. IV. v. zburături.

zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zburături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturesc, 3 sg. zburăturește, imperf. 1 zburătuream; conj. prez. 1 sg. să zburăturesc, 3 să zburăturească

zburături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturesc, imperf. 3 sg. zburăturea conj. prez. 3 să zburăturească

zburături vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturesc, imperf. 3 sg. zburăturea; conj. prez. 3 sg. și pl. zburăturească

Intrare: zburături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburături
  • zburăturire
  • zburăturit
  • zburăturitu‑
  • zburăturind
  • zburăturindu‑
 singular plural
  • zburăturește
  • zburăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburăturesc
 (să)
  • zburăturesc
  • zburătuream
  • zburăturii
  • zburăturisem
a II-a (tu)
  • zburăturești
 (să)
  • zburăturești
  • zburătureai
  • zburăturiși
  • zburăturiseși
a III-a (el, ea)
  • zburăturește
 (să)
  • zburăturească
  • zburăturea
  • zburături
  • zburăturise
plural I (noi)
  • zburăturim
 (să)
  • zburăturim
  • zburătuream
  • zburăturirăm
  • zburăturiserăm
  • zburăturisem
a II-a (voi)
  • zburăturiți
 (să)
  • zburăturiți
  • zburătureați
  • zburăturirăți
  • zburăturiserăți
  • zburăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • zburăturesc
 (să)
  • zburăturească
  • zburătureau
  • zburăturiră
  • zburăturiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburători
  • zburătorire
  • zburătorit
  • zburătoritu‑
  • zburătorind
  • zburătorindu‑
 singular plural
  • zburătorește
  • zburătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătoresc
 (să)
  • zburătoresc
  • zburătoream
  • zburătorii
  • zburătorisem
a II-a (tu)
  • zburătorești
 (să)
  • zburătorești
  • zburătoreai
  • zburătoriși
  • zburătoriseși
a III-a (el, ea)
  • zburătorește
 (să)
  • zburătorească
  • zburătorea
  • zburători
  • zburătorise
plural I (noi)
  • zburătorim
 (să)
  • zburătorim
  • zburătoream
  • zburătorirăm
  • zburătoriserăm
  • zburătorisem
a II-a (voi)
  • zburătoriți
 (să)
  • zburătoriți
  • zburătoreați
  • zburătorirăți
  • zburătoriserăți
  • zburătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătoresc
 (să)
  • zburătorească
  • zburătoreau
  • zburătoriră
  • zburătoriseră
zburuturi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zburătări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zburături, zburăturescverb

  • 1. intranzitiv popular A străbate aerul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zbura
    • format_quote Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129. DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv popular A zburătăci (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zburătăci
    • format_quote Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. DLRLC
    • format_quote Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa... Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87. DLRLC
etimologie:
  • zburătură DEX '09 DEX '98
  • zbura DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.