zblehud, ~ă a vz sprehui²

zblehúd și zblehuĭát, V. zbrehud.

sprăhui v vz sprehui¹

sprehui¹ [At: I. CR. V, 152 / V: sprăh~, șprăh~, șp~ / Pzi: ~esc / E: sprehui², (4-7) ns cf și sprah] 1-2 vtr (Trs; d. oameni) A (se) mișca încoace și-ncolo. 3 vt (Trs; c. i. fânul; îf sprăh~) A întoarce. 4-5 vtr (Buc; îf sprăh~, șprăh~, șp~) A (se) prăfui. 6-7 vtr (Buc; pex; îaf) A (se) murdări.

sprehui², ~ie a [At: PAMFILE, J. I, 87 / V: zblehud, zbrehud, zbr~, zbrehuz / Pl: ~ / E: nct] (Mol) 1 Nebunatic (5). 2 Ușuratic. 3 Dezordonat (1).

zbrehud, ~ă a vz zbrehui

zbrehui, ~e a [At: DLR / V: ~ud / Pl: ~, ~e / E: nct] (Reg; fam) 1-2 Zvăpăiat (1-2).

zbrehui, -ie adj. v. sprehui.

ZBREHUI, -IE, zbrehui, adj. (Mold., familiar) Nebunatic, zvăpăiat, șturlubatic, ușuratic. Eram tînăr și zbrehui atuncea, diece; abia plinisem douăzeci și cinci de ani. SADOVEANU, N. P. 33. – Variantă: zbrehud, -ă, zbrehuzi, -de (ȘEZ. VIII 123), adj.

ZBREHUI, -IE, zbrehui, adj. (Reg., fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehud, -ă adj.]

sprăhuĭésc, V. sprehuĭesc.

sprehuĭésc și sprăhuĭésc v. tr. (d. prah, praf. V. zbrehuĭesc). Trans. Scutur de colb. Fig. Sprehuit, zvăpăĭat, sturlubatic: o fată sprehuită (o zbrehudă).

zbrehúd și zblehúd, -ă adj. (d. zbrehuĭesc). Est. Fam. Sturlubatic, dezordonat, zăpăcit, dezmățat: o fată zbrehudă. – Și zbrehuĭat, blehuĭat și (de) zblehuĭat, pop. -ĭet. În Meh. (Doĭna, 1, 260) brehúĭ. V. brehnesc, tehuĭ și destrăbălat.

zbrehuĭésc (mă) v. refl. (V. brehnesc, brehvĭ, zbrehud). Mold. Rar. Mă zbenguĭesc. V. și sprehuĭesc.

zbrehui (reg.) adj. m., f. zbrehuie; pl. m. și f. zbrehui

zbrehui (reg., fam.) adj. m., f. zbrehuie; pl. m. și f. zbrehui.

zbrehui adj. m., f. zbrehuie; pl. m. și f. zbrehui

ZBREHUI², zbrehuiesc, vb. IV. (Mold.; Var.) Zbihui. (din zbeg; cf. zbigui)

ZBREHUI adj. v. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vânturatic, zvânturat, zvânturatic.

zbrehui adj. v. FLUȘTURATIC. FLUTURATIC. FRIVOL. NESERIOS. UȘURATIC. VÎNTURATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

sprehui², -ie, adj. (reg.) nebunatic; ușuratic, dezordonat.

sprehui¹, sprehuiesc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a (se) mișca încoace și încolo. 2. (în forma: sprăhui; despre fân) a întoarce. 3. (în formele: sprăhui și șprehui) a (se) prăfui; a (se) murdări.