sprehui¹ [At: I. CR. V, 152 / V: sprăh~, șprăh~, șp~ / Pzi: ~esc / E: sprehui², (4-7) ns cf și sprah] 1-2 vtr (Trs; d. oameni) A (se) mișca încoace și-ncolo. 3 vt (Trs; c. i. fânul; îf sprăh~) A întoarce. 4-5 vtr (Buc; îf sprăh~, șprăh~, șp~) A (se) prăfui. 6-7 vtr (Buc; pex; îaf) A (se) murdări.

sprehui², ~ie a [At: PAMFILE, J. I, 87 / V: zblehud, zbrehud, zbr~, zbrehuz / Pl: ~ / E: nct] (Mol) 1 Nebunatic (5). 2 Ușuratic. 3 Dezordonat (1).

sprăhui v vz sprehui¹

zblehud, ~ă a vz sprehui²

sprăhuĭésc, V. sprehuĭesc.

sprehuĭésc și sprăhuĭésc v. tr. (d. prah, praf. V. zbrehuĭesc). Trans. Scutur de colb. Fig. Sprehuit, zvăpăĭat, sturlubatic: o fată sprehuită (o zbrehudă).

sprehui², -ie, adj. (reg.) nebunatic; ușuratic, dezordonat.

sprehui¹, sprehuiesc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a (se) mișca încoace și încolo. 2. (în forma: sprăhui; despre fân) a întoarce. 3. (în formele: sprăhui și șprehui) a (se) prăfui; a (se) murdări.