opțiuni
  • info

15 definiții pentru vânturatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTURATIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic.

vânturatic, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 316 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: vânturi (pll vânt) + -atic] 1 (Îvr) Vântos (1). 2 (Rar) Nestatornic. 3 (Rar) Flușturatic (2).

VÂNTURATIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic, nestatornic, flușturatic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic.

VÂNTURATIC ~că (~ci, ~ce) Care își schimbă ușor convingerile; nestatornic. /a vântura + suf. ~atic

vânturatic a. fig. flușturatic.

vânturatec, ~ă a vz vânturatic

vînturatec, -ă adj. v. vînturatic.

vînturatic, -ă adj. Care este neserios, ușuratic, nestatornic, flușturatic. Elena întrerupse monologul lui vînturatec (D. ZAMF.). ◊ (subst.) Îl considera un vînturatic. • pl. -ci, -ce. și vînturatec, -ă adj. /vînturi, pl. lui vînt + -atic.

VÎNTURATIC, -Ă, vînturatici, -e, adj. (Rar) Neserios, ușuratic, flușturatic. Elena întrerupse monologul lui vînturatic. D. ZAMFIRESCU, R. 60.

vînturátic, -ă adj. Cam vînturat, cam zvăpăĭat, sturlubatic, fluturatic. – Și zv-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânturatic (rar) adj. m., pl. vânturatici; f. vânturatică, pl. vânturatice

vânturatic (rar) adj. m., pl. vânturatici; f. vânturatică, pl. vânturatice

vânturatic adj. m., pl. vânturatici; f. sg. vânturatică, pl. vânturatice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNTURATIC adj. v. neserios.

VÎNTURATIC adj. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburalic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~).

Intrare: vânturatic
vânturatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturatic
  • vânturaticul
  • vânturaticu‑
  • vânturatică
  • vânturatica
plural
  • vânturatici
  • vânturaticii
  • vânturatice
  • vânturaticele
genitiv-dativ singular
  • vânturatic
  • vânturaticului
  • vânturatice
  • vânturaticei
plural
  • vânturatici
  • vânturaticilor
  • vânturatice
  • vânturaticelor
vocativ singular — —
plural — —
vânturatec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânturatic, vânturaticăadjectiv

etimologie:
  • Vânturi (pluralul lui vânt) + sufix -atic. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.