3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.

ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.

ZBENGUÍT1 s. n. Zbenguială; zburdălnicie, hărțuială, hârjoneală. – V. zbengui.

ZBENGUÍT1 s. n. Zbenguială; zburdălnicie, hărțuială, hârjoneală. – V. zbengui.

zbenguit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: zbeguiat / S și: sb~ / Pl: ~iți, ~e / E: zbengui] 1 (Pop; d. ființe, mai ales d. copii sau pui de animale) Zvăpăiat (1). 2 (Reg; pex) Vlăguit.

zbenguit1 sn [At: ALEXI, W. / S și: sb~ / Pl: ~uri / E: zbengui] 1 Zbenguială (1). 2 Hârjonire.

zbenguit2, -ă adj. (despre ființe, mai ales despre copii sau pui de animale) Care este zburdalnic; neastîmpărat. • pl. -ți, – te. /v. zbengui.

zbenguit1 s.n. Zbenguială. • /v. zbengui.

ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -le, adj. Neastîmpărat, zburdalnic. Firicel înnebunise mai rău decît stăpînul lui și-i chelălăia,. zbenguit, pe lîngă picioare, de parcă încerca să cînte și el în limba și în legea lui. POPA, V. 298.

ZBENGUÍT1 s. n. Zbenguială. În casă, și să fi vrut să citești, nu puteai: te împiedecau copiii mai mici cu zbenguitul lor. PAS, Z. I 254.

ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.

ZBENGUÍT1 s. n. Zbenguială. – V. zbengui.

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.

zbegui[1] v vz zbengui corectată

  1. În original, incorect tipărit: zbegui1, fără să existe același cuvânt numerotat cu 2 LauraGellner

zbengui [At: VALIAN, V. / V: (îvp) zbegui, (înv) zbeghi, (reg) zbigui / S și: sb~ / Pzi: ~esc și zbengui / E: nct] 1-2 vr (D. copii; pex; d. animale) A zburda (1-2). 3 vr (Rar) A se hârjoni (1). 4 vi (Reg) A ploua cu tunete și fulgere.

zbengui vb. IV. refl. A se juca sărind și alergînd; a zburda, (reg.) a zbihui. O sumedenie de copii țipau, se zbenguiau (DELAVR.). ♦ A se lua la harță; a se hîrjoni. Alții se zbenguiau cu fetele (ISP.). • prez.ind. zbengui. /zbeng+ -ui.

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. (Și în forma zbegui) A se juca sărind și alergînd; a zburda. Căscați ochii la coliviile printre sîrmele cărora se zbenguiau păsările cu pene minunate. PAS, Z. I 101. Stolurile de copii... se zbenguiau cu veselia unor vrăbii gălăgioase. SADOVEANU, O. II 165. O sumedenie de copii țipau, se zbeguiau, săreau într-un picior. DELAVRANCEA, H. T. 93. ♦ A se hîrjoni. În lipsa șefului de atelier [fetele] se zbenguiau cu vreo trei lucrători. PAS, Z. I 266. Fetele, în lipsa lui, se lăsaseră de cules pentru a se zbengui cu băieții. MACEDONSKI, O. III 5. Se uita cu jind... cum alții se zbeguiau cu fetele. ISPIRESCU, L. 386. – Variantă: zbeguí vb. IV.

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând, a zburda. ♦ A se hârjoni. – Din zbeng.

arată toate definițiile

Intrare: zbenguit (adj.)
zbenguit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbenguit
  • zbenguitul
  • zbenguitu‑
  • zbengui
  • zbenguita
plural
  • zbenguiți
  • zbenguiții
  • zbenguite
  • zbenguitele
genitiv-dativ singular
  • zbenguit
  • zbenguitului
  • zbenguite
  • zbenguitei
plural
  • zbenguiți
  • zbenguiților
  • zbenguite
  • zbenguitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zbenguit (zbenguială)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbenguit
  • zbenguitul
  • zbenguitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zbenguit
  • zbenguitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zbengui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbengui
  • zbenguire
  • zbenguit
  • zbenguitu‑
  • zbenguind
  • zbenguindu‑
singular plural
  • zbenguie
  • zbenguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbengui
(să)
  • zbengui
  • zbenguiam
  • zbenguii
  • zbenguisem
a II-a (tu)
  • zbengui
(să)
  • zbengui
  • zbenguiai
  • zbenguiși
  • zbenguiseși
a III-a (el, ea)
  • zbenguie
(să)
  • zbenguie
  • zbenguia
  • zbengui
  • zbenguise
plural I (noi)
  • zbenguim
(să)
  • zbenguim
  • zbenguiam
  • zbenguirăm
  • zbenguiserăm
  • zbenguisem
a II-a (voi)
  • zbenguiți
(să)
  • zbenguiți
  • zbenguiați
  • zbenguirăți
  • zbenguiserăți
  • zbenguiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbenguie
(să)
  • zbenguie
  • zbenguiau
  • zbengui
  • zbenguiseră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
Surse flexiune: dexonline
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbengui
  • zbenguire
  • zbenguit
  • zbenguitu‑
  • zbenguind
  • zbenguindu‑
singular plural
  • zbenguiește
  • zbenguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbenguiesc
(să)
  • zbenguiesc
  • zbenguiam
  • zbenguii
  • zbenguisem
a II-a (tu)
  • zbenguiești
(să)
  • zbenguiești
  • zbenguiai
  • zbenguiși
  • zbenguiseși
a III-a (el, ea)
  • zbenguiește
(să)
  • zbenguiască
  • zbenguia
  • zbengui
  • zbenguise
plural I (noi)
  • zbenguim
(să)
  • zbenguim
  • zbenguiam
  • zbenguirăm
  • zbenguiserăm
  • zbenguisem
a II-a (voi)
  • zbenguiți
(să)
  • zbenguiți
  • zbenguiați
  • zbenguirăți
  • zbenguiserăți
  • zbenguiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbenguiesc
(să)
  • zbenguiască
  • zbenguiau
  • zbengui
  • zbenguiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbegui
  • zbeguire
  • zbeguit
  • zbeguitu‑
  • zbeguind
  • zbeguindu‑
singular plural
  • zbeguie
  • zbeguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbegui
(să)
  • zbegui
  • zbeguiam
  • zbeguii
  • zbeguisem
a II-a (tu)
  • zbegui
(să)
  • zbegui
  • zbeguiai
  • zbeguiși
  • zbeguiseși
a III-a (el, ea)
  • zbeguie
(să)
  • zbeguie
  • zbeguia
  • zbegui
  • zbeguise
plural I (noi)
  • zbeguim
(să)
  • zbeguim
  • zbeguiam
  • zbeguirăm
  • zbeguiserăm
  • zbeguisem
a II-a (voi)
  • zbeguiți
(să)
  • zbeguiți
  • zbeguiați
  • zbeguirăți
  • zbeguiserăți
  • zbeguiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbeguie
(să)
  • zbeguie
  • zbeguiau
  • zbegui
  • zbeguiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sbegui
  • sbeguire
  • sbeguit
  • sbeguitu‑
  • sbeguind
  • sbeguindu‑
singular plural
  • sbeguie
  • sbeguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sbegui
(să)
  • sbegui
  • sbeguiam
  • sbeguii
  • sbeguisem
a II-a (tu)
  • sbegui
(să)
  • sbegui
  • sbeguiai
  • sbeguiși
  • sbeguiseși
a III-a (el, ea)
  • sbeguie
(să)
  • sbeguie
  • sbeguia
  • sbegui
  • sbeguise
plural I (noi)
  • sbeguim
(să)
  • sbeguim
  • sbeguiam
  • sbeguirăm
  • sbeguiserăm
  • sbeguisem
a II-a (voi)
  • sbeguiți
(să)
  • sbeguiți
  • sbeguiați
  • sbeguirăți
  • sbeguiserăți
  • sbeguiseți
a III-a (ei, ele)
  • sbeguie
(să)
  • sbeguie
  • sbeguiau
  • sbegui
  • sbeguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbenguit (adj.)

  • exemple
    • Firicel înnebunise mai rău decît stăpînul lui și-i chelălăia,.. zbenguit, pe lîngă picioare, de parcă încerca să cînte și el în limba și în legea lui. POPA, V. 298.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zbengui
    surse: DEX '09 DLRM

zbenguit (zbenguială)

etimologie:

  • vezi zbengui
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zbengui sbengui zbegui sbegui

  • 1. A se juca sărind și alergând; a se zbânțui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zburda attach_file 3 exemple
    exemple
    • Căscați ochii la coliviile printre sîrmele cărora se zbenguiau păsările cu pene minunate. PAS, Z. I 101.
      surse: DLRLC
    • Stolurile de copii... se zbenguiau cu veselia unor vrăbii gălăgioase. SADOVEANU, O. II 165.
      surse: DLRLC
    • O sumedenie de copii țipau, se zbeguiau, săreau într-un picior. DELAVRANCEA, H. T. 93.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se lua la harță; a se hârjoni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • În lipsa șefului de atelier [fetele] se zbenguiau cu vreo trei lucrători. PAS, Z. I 266.
        surse: DLRLC
      • Fetele, în lipsa lui, se lăsaseră de cules pentru a se zbengui cu băieții. MACEDONSKI, O. III 5.
        surse: DLRLC
      • Se uita cu jind... cum alții se zbeguiau cu fetele. ISPIRESCU, L. 386.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbeng + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX