7 definiții pentru zbenguit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.

ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.

zbenguit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: zbeguiat / S și: sb~ / Pl: ~iți, ~e / E: zbengui] 1 (Pop; d. ființe, mai ales d. copii sau pui de animale) Zvăpăiat (1). 2 (Reg; pex) Vlăguit.

zbenguit1 s.n. Zbenguială. • /v. zbengui.

zbenguit2, -ă adj. (despre ființe, mai ales despre copii sau pui de animale) Care este zburdalnic; neastîmpărat. • pl. -ți, – te. /v. zbengui.

ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -le, adj. Neastîmpărat, zburdalnic. Firicel înnebunise mai rău decît stăpînul lui și-i chelălăia,. zbenguit, pe lîngă picioare, de parcă încerca să cînte și el în limba și în legea lui. POPA, V. 298.

ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.

Intrare: zbenguit (adj.)
zbenguit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbenguit
  • zbenguitul
  • zbenguitu‑
  • zbengui
  • zbenguita
plural
  • zbenguiți
  • zbenguiții
  • zbenguite
  • zbenguitele
genitiv-dativ singular
  • zbenguit
  • zbenguitului
  • zbenguite
  • zbenguitei
plural
  • zbenguiți
  • zbenguiților
  • zbenguite
  • zbenguitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbenguit (adj.)

  • exemple
    • Firicel înnebunise mai rău decît stăpînul lui și-i chelălăia,.. zbenguit, pe lîngă picioare, de parcă încerca să cînte și el în limba și în legea lui. POPA, V. 298.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zbengui
    surse: DEX '09 DLRM