2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRNÂITOÁRE, zbârnâitori, s. f. Fâșie de hârtie fixată de partea de sus a zmeului, pentru a o face să zbârnâie în bătaia vântului; vâjâitoare. ♦ Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. – Din zbârnâi + suf. -(i)toare.

ZBÂRNÂITOÁRE ~óri f. 1) Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care, în bătaia vântului, zbârnâie; vâjâitoare. 2) Jucărie constând dintr-o scândurică subțire, legată la un capăt cu o sfoară, care, în timpul rotirii, zbârnâie. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~toare

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.

zbârnăietoare sf vz zbârnâitor

zbârnăitor, ~oare sf, a vz zbârnâitor

zbârnâitor, ~oare [At: DDRF / P: ~nâ-i~ / V: (reg) ~năietoare sf (S și: sbârnăietoare), ~năitor (S și: sbârnăitor) a, sf, zvânăitoare sf, zvârnăitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: zbârnâi + -tor] 1 a (D. insecte) Care produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului Si: bâzâitor (1), (rar) zumzuitor, zumzăitor, (pop) bombănitor, zuzuitor (1). 2 a (D. obiecte, mai ales d. coarde, fus, motoare etc. în mișcare) Care produce prin vibrare un sunet caracteristic Si: (reg) zbângăit. 3 a (Fig) Sensibil (1). 4 sf Jucărie făcută dintr-o scândură mică legată cu o sfoară care, învârtită, produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului (folosită pentru speriat păsările) Si: bâzâitoare (2), scârțâitoare, (pop) pârâitoare, (reg) moară, morișcă, zbângă (2), zbârnoaie (2), zvârnaică (1), zvârdină (6). 5 sf (Șîs ~oare de gândac) Jucărie făcută dintr-un cărăbuș sau dintr-o altă insectă (care face zgomot când zboară), imobilizat cu ajutorul unui ac și lăsat să zbârnâie în aer prin bătaia aripilor Si: (reg) moară, morișcă, sfârlează. 6 sf Fâșie de hârtie fixată de partea de sus a zmeului care produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului, în bătaia vântului Si: vâjâitoare, (pop) pârâitoare, (reg) zbârnel (2), zbârnoaie (3), zvârnaică (2). 7 sf (Reg; pex) Zmeu (16). 8 sf (Reg) Praștie. 9 sf (Nob) Pieliță care se desprinde din jurul unghiei.

zvârnăitoare sf vz zbârnâitor

zbîrnîitor, -oare adj., s.f. 1 adj. (despre insecte) Care zbîrnîie. ♦ (despre obiecte care se deplasează, se învîrtesc) Care produce un sunet prelung, caracteristic. Se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor (ALECS.). ♦ Fig. Care este sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele (ALECS.). 2 s.f. Fîșie de hîrtie fixată în partea de sus a zmeului, care vibrează în bătaia vîntului. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori (CE. PETR.). 3 s.f. Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară, care, fiind învîrtită, zbîrnîie. ♦ Ext. Orice jucărie care produce un sunet specific, vibrant. • pl. -ori, -oare. /zbîrnîi + -tor.

ZBÎRNĂITOÁRE s. f. v. zbîrnîitoare.

ZBÎRNĂITÓR, -OÁRE adj. v. zbîrnîitor.

ZBÎRNÎITOÁRE, zbîrnîitori, s. f. Fîșie de hîrtie care se.fixează în partea de sus a zmeului și care zbîrnîie în bătaia vîntului; vîjîitoare. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară și care, învîrtită în aer, produce o zbîrnîitură puternică. – Variantă: zbîrnăitoáre (DONICI, la TDRG) s. f.

ZBÎRNÎITÓR, -OÁRE, zbîrnîitori, -oare, adj. Care zbîrnîie. Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85. Descalecă arcașii, gătesc arcele lor, Trag, strunele vibrează, sunînd zbîrnîitoare. id. ib. 224. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele! ALECSANDRI, T. 1300. – Variantă: zbîrnăitór, -oáre (ALECSANDRI, P. III 224) adj.

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, zbârnâitori, -oare, adj. Care zbârnâie. – Din zbârnâi + suf. -(i)tor.

ZBÂRNÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zbârnâie; care produce zbârnâituri. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~tor

sbârnăitoare f. sfârlează ce sbârnăe.

zbîrnîitoáre f., pl. orĭ. Lucru care zbîrnîĭe, ca hîrtia care e lipită de sfoara care ține îndoită șindila orizontală superioară a zmeuluĭ. Șindila orizontală superioară a zmeuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbârnâitoáre (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnâitórii; pl. zbârnâitóri

zbârnâitoáre s. f., g.-d. art. sbârnâitórii; pl. zbârnâitóri

arată toate definițiile

Intrare: zbârnâitoare
zbârnâitoare substantiv feminin
  • silabație: zbâr-nâ-i-toa-re info
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarea
plural
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorile
genitiv-dativ singular
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorii
plural
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorilor
vocativ singular
plural
zbârnăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarea
plural
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorile
genitiv-dativ singular
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorii
plural
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: zbârnâitor
zbârnâitor adjectiv
  • silabație: zbâr-nâ-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâitor
  • zbârnâitorul
  • zbârnâitoru‑
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarea
plural
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorii
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarele
genitiv-dativ singular
  • zbârnâitor
  • zbârnâitorului
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarei
plural
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorilor
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarelor
vocativ singular
plural
zbârnăitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnăitor
  • zbârnăitorul
  • zbârnăitoru‑
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarea
plural
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorii
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarele
genitiv-dativ singular
  • zbârnăitor
  • zbârnăitorului
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarei
plural
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorilor
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbârnâitoare zbârnăitoare

  • 1. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: vâjâitoare attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57.
      surse: DLRLC
  • 2. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Zbârnâi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

zbârnâitor zbârnăitor

etimologie:

  • Zbârnâi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX