zbârnâitor, ~oare [At: DDRF / P: ~nâ-i~ / V: (reg) ~năietoare sf (S și: sbârnăietoare), ~năitor (S și: sbârnăitor) a, sf, zvânăitoare sf, zvârnăitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: zbârnâi + -tor] 1 a (D. insecte) Care produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului Si: bâzâitor (1), (rar) zumzuitor, zumzăitor, (pop) bombănitor, zuzuitor (1). 2 a (D. obiecte, mai ales d. coarde, fus, motoare etc. în mișcare) Care produce prin vibrare un sunet caracteristic Si: (reg) zbângăit. 3 a (Fig) Sensibil (1). 4 sf Jucărie făcută dintr-o scândură mică legată cu o sfoară care, învârtită, produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului (folosită pentru speriat păsările) Si: bâzâitoare (2), scârțâitoare, (pop) pârâitoare, (reg) moară, morișcă, zbângă (2), zbârnoaie (2), zvârnaică (1), zvârdină (6). 5 sf (Șîs ~oare de gândac) Jucărie făcută dintr-un cărăbuș sau dintr-o altă insectă (care face zgomot când zboară), imobilizat cu ajutorul unui ac și lăsat să zbârnâie în aer prin bătaia aripilor Si: (reg) moară, morișcă, sfârlează. 6 sf Fâșie de hârtie fixată de partea de sus a zmeului care produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului, în bătaia vântului Si: vâjâitoare, (pop) pârâitoare, (reg) zbârnel (2), zbârnoaie (3), zvârnaică (2). 7 sf (Reg; pex) Zmeu (16). 8 sf (Reg) Praștie. 9 sf (Nob) Pieliță care se desprinde din jurul unghiei.

ZBÂRNÂITOR ~oare (~ori, ~oare) Care zbârnâie; care produce zbârnâituri. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~tor

zbârnăietoare sf vz zbârnâitor

zbârnăitor, ~oare sf, a vz zbârnâitor

zvânăitoare sf vz zbârnâitor

zvârnăitoare sf vz zbârnâitor

zbîrnîitor, -oare adj., s.f. 1 adj. (despre insecte) Care zbîrnîie. ♦ (despre obiecte care se deplasează, se învîrtesc) Care produce un sunet prelung, caracteristic. Se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor (ALECS.). ♦ Fig. Care este sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele (ALECS.). 2 s.f. Fîșie de hîrtie fixată în partea de sus a zmeului, care vibrează în bătaia vîntului. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori (CE. PETR.). 3 s.f. Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară, care, fiind învîrtită, zbîrnîie. ♦ Ext. Orice jucărie care produce un sunet specific, vibrant. • pl. -ori, -oare. /zbîrnîi + -tor.

ZBÎRNĂITOR, -OARE adj. v. zbîrnîitor.

ZBÎRNÎITOR, -OARE, zbîrnîitori, -oare, adj. Care zbîrnîie. Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85. Descalecă arcașii, gătesc arcele lor, Trag, strunele vibrează, sunînd zbîrnîitoare. id. ib. 224. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele! ALECSANDRI, T. 1300. – Variantă: zbîrnăitor, -oare (ALECSANDRI, P. III 224) adj.

ZBÎRNÎITOR, -OARE, zbîrnîitori, -oare, adj. Care zbîrnîie. – Din zbîrnîi + suf. -(i)tor.

sbârnăitor a. care sbârnăe.

zbârnâitor (desp. -nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitori; f. sg. și pl. zbârnâitoare

zbârnâitor (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitori; f. sg. și pl. zbârnâitoare

zbârnâitor adj. m., pl. zbârnâitori; f. sg. și pl. zbârnâitoare

ZBÂRNÂITOR adj. v. bâzâitor.

ZBÎRNÎITOR adj. bîzîitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)