16 definiții pentru zavragiu zarvagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu.

zavragiu sm [At: FILIMON, O. II, 368 / Pl: ~ii / E: ns cf zarvă] (Pop) 1 Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2 (Îvp; pcf cu zavergiu) Eterist (1). 3 (Pgn) Răzvrătit. 4 Scandalagiu.

zavragiu s.m. 1 Țigan nomad (ursar sau căldărar). Un sălaș mare de zavragii se încuibase în inima pădurii (GAL.). ◊ (adj.) Chiosea a studiat bine maniera și limba țiganilor zavragii (FIL.). 2 Scandalagiu. • pl. -ii. /cf. zavergiu.

ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu.

ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. Țigan nomad (ursar sau căldărar). Trecea, ca o vijelie, cîte-o hoardă de țigani zavragii, cu căruțe cu coviltir, cu urși legați de căruță. GALACTION, O. I 8. Țiganul (ursarul sau zavragiul) cînd vede că acela ce-l miluiește dă cu piciorul în pămînt, refuză a lua din mînă. MARIAN, Î. 376. 2. Scandalagiu. Soro! soro! auzi dumneata? Zavragii vin încoace! CARAGIALE, O. I 97.

ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Din zavergiu.

ZAVRAGÍU ~i m. 1) înv. Țigan nomad; șătrar. 2) fig. Persoană căreia îi plac scandalurile; scandalagiu. /Orig. nec.

zavragiu m. 1. cată-ceartă; 2. țigan căldărar. [În loc de zarvagiu, derivațiune analogică din zarvă].

zavragíŭ m., -gĭoaĭcă f. (din zavergiŭ). Munt. Iron. Țigan vagabond cu căruța.

zavergiu s.m. 1 (ist.) Răzvrătit (grec) din 1821; eterist. Turcii au intrat în țară ca să curețe pe zavergii (GAL.). 2 Gener. (fam.) Răsculat, răzvrătit. • pl. -ii. /zaveră + -giu.

zavergíŭ m. (d. zaveră). Vechĭ. Revoluționar din zaveră, eterist. Azĭ. Fig. (pop. zavragiŭ). Scandalagiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii)

zavragíu s. m. (sil. -vra-), art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZAVRAGÍU adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.

zavragiu adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zavragiu, zavragii s. m. 1. țigan nomad 2. scandalagiu; huligan

Intrare: zavragiu
  • silabație: za-vra-giu info
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavragiu
  • zavragiul
  • zavragiu‑
plural
  • zavragii
  • zavragiii
genitiv-dativ singular
  • zavragiu
  • zavragiului
plural
  • zavragii
  • zavragiilor
vocativ singular
  • zavragiule
plural
  • zavragiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zarvagiu
  • zarvagiul
  • zarvagiu‑
plural
  • zarvagii
  • zarvagiii
genitiv-dativ singular
  • zarvagiu
  • zarvagiului
plural
  • zarvagii
  • zarvagiilor
vocativ singular
  • zarvagiule
plural
  • zarvagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zavragiu zarvagiu

  • 1. Țigan nomad (ursar sau căldărar).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: șătrar attach_file 2 exemple
    exemple
    • Trecea, ca o vijelie, cîte-o hoardă de țigani zavragii, cu căruțe cu coviltir, cu urși legați de căruță. GALACTION, O. I 8.
      surse: DLRLC
    • Țiganul (ursarul sau zavragiul) cînd vede că acela ce-l miluiește dă cu piciorul în pămînt, refuză a lua din mînă. MARIAN, Î. 376.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană căreia îi plac scandalurile.
    exemple
    • Soro! soro! auzi dumneata? Zavragii vin încoace! CARAGIALE, O. I 97.
      surse: DLRLC

etimologie: