ZAVERGIU, Ⓟ ZAVRAGIU sm. 1 Partizan al zaverei din a. 1821, eterist (🖼 5361): în București, înscrierea Arnăuților zavergii se făcea ziua în amiaza mare (I.-GH.); după ce au tăiat pe Vladimirescu, rămăseseră prin părțile astea Turci și alți zavragii (R.-COD.) ¶ 2 pr. ext. Revoluționar, răsculat, rebel: soro! soro! auzi dumneata? zavragiii vin încoace! (CAR.); cu casa în spinare ca zavragiii (LUNG.).