PRÂSLEA, prâslea, s. m. și f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst.

ZĂPÂRSTEA, zăpârstea, s. m. și f. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prâslea, mezin. – Et. nec.

părsle sm vz prâslea

pârslea sm vz prâslea

prăsle sm vz prâslea

prăslea sm vz prâslea

prâsle sm vz prâslea

prâslea sm [At: POLIZU / V: (înv; reg) ~snea, prăsle, (înv) ~le, părsle, prăs~, pârs~ / Pl: (rar) prâsli, (sn) prâsle / E: cf prâsnel] 1 Cel mai tânăr dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia Si: mezin. 2 (Pgn) Apelativ pentru un copil mic sau pentru cel mai mic dintre mai mulți copii. corectat(ă)

prâsnea^2[1] sm vz prâslea corectat(ă)

zapâște sms vz zăpârste

zăpârste sms [At: LM / V: ~rște, ~rță² sfs, zapâște / E: ns cf bg запарсте] 1 (Olt; Trs; mai ales art.) Ultimul născut dintr-o familie Si: mezin, (pop) prâslea. 2 (Reg) Ființă slab dezvoltată. 3 (Reg; art.) Om fară însemnătate. 4 (Reg; euf; art.) Diavol (1).

zăpârște sms vz zăpârste

zăpârță² sfs vz zăpârste

zăpâște sms vz zăpârste

zăpîrstea s.m. art. (reg.) 1 Ultimul născut (într-o familie); prîslea, mezin. 2 Ființă mică, slabă și prost dezvoltată. • /cf. bg. запъртък.

PRÂSLEA s. m. Fratele cel mai mic dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst.

ZĂPÂRSTEA s. m. art. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prâslea, mezin. – Et. nec.

PRÎSLEA, (rar) prîsle, s. m. Copilul cel mai mic dintr-o familie, ultimul născut; mezin; p. ext. apelativ pentru orice copil mic; prichindel. Prîslea cere ceva mămichii și căpitanul îl dojenește cu degetul arătător. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Bunicile și mumele-și luau nepoții și copiii cei mai mici, prîslele... în poală și le spuneau cîte în lună și în soare. DELAVRANCEA, S. 217. Ăl mai mare să fi avut șapte anișori, ăl mijlociu vreo șase și prîslea vreo patru. CARAGIALE, O. III 102.

ZĂPÎRSTEA s. m. art. (Regional) Ultimul născut (într-o familie); mezin, prîslea. Lăsa pe cel mijlociu să-și urmeze chemarea – să scrie versuri, nuvele, piese de teatru, romane... iar pe cel mai mic, pe zăpîrstea... de el nu se despărțea. MACEDONSKI, O. III 23.

ZĂPÎRSTEA s. m. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prîslea, mezin.

PRÂSLEA m. art. 1) Băiatul cel mai mic dintr-o familie; mezin. 2) Copil mic; prichindel; puradel. /cf. prâsnel

prăsle m. cel din urmă copil născut. [Tras din prăsì].

Prăslea m. în basme, feciorul cel mai mic dar cel mai voinic.

zăpârste m. copilul cel din urmă născut. [Cf. prăslea].

pîrslea, prîslea și zapîrstea (ea dift.) m., gen. al luĭ, din aceĭașĭ răd. cu nă-pîrst-oc, d. vsl. prĭstŭ, deget). Vest. Cel din urmă copil, mezin.

prîslea și prîsnea, V. pîrslea.

zapîrstea, V. pîrslea.

!prâslea (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui prâslea; pl. prâslea

!zăpârstea (reg.) s. m. și f., g.-d. art. lui zăpârstea; pl. zăpârstea

!prâslea s. m. și f., g.-d. lui prâslea; pl. prâslea

zăpârstea (reg.) s. m. și f., g.-d. lui zăpârstea; pl. zăpârstea

prâslea s. m.

zăpârstea s. m. art.

prîslea

ZĂPÎRSTE s. m. (Trans., Olt.) 1. Mezin, prîslea. 2. (Peior.) Pitic, pigmeu. (din sb. zaprtak)

PRÂSLEA s. art. v. mezin.

ZĂPÂRSTEA s. art. v. mezin, prâslea.

PRÎSLEA s. art. mezin, (Olt.) urmatic, (Olt. și Transilv.) zăpîrstea (art.). (~ din familie.)

zăpîrstea s. art. v. MEZIN. PRÎSLEA.