11 definiții pentru puradel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURADÉL, puradei, s. m. (Fam.) Copil de rom2; p. gener. copil. – Din magh. purdé.

PURADÉL, puradei, s. m. (Fam.) Copil de țigan; p. gener. copil. – Din magh. purdé.

PURADÉL, puradei, s. m. (Depreciativ) Copil de țigan; p. ext. (familiar) orice copil. Țiganul nu era singur, căci avea ș-o muiere cu care căpătase vreo șase puradei. RETEGANUL, P. I 60. – Variantă: puradéu (PAS, Z. I 116) s. m.

PURADÉL ~i m. fam. 1) Copil de țigan. 2) Copil mic; prichindel; prâslea. /<ung. purdé

puradắŭ, puradél (pl. ), puradéŭ și purdéŭ m. (ung. [d. țig.] purdé, purdeŭ). Trans. Iron. Dancĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puradél (arg.) s. m., pl. puradéi, art. puradéii

puradél s. m., pl. puradéi, art. puradéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PURADÉL s. v. copil, danci.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

puradél (puradéi), s. m. – Copil de țigan. – Var. puradeu, purdeu. Țig., dar etimonul exact nu este sigur. S-a propus țig. purde „nu” (Bogrea, Dacor., IV, 813; Juilland 172), care pare îndoielnic. Coincidența cu mag. purdé (Cihac, II, 522) se explică prin sursa țig. comună. După Gáldi, Dict., 153, din mag. purgye.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

puradel, puradei s. m. copil de țigan

Intrare: puradel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puradel
  • puradelul
  • puradelu‑
plural
  • puradei
  • puradeii
genitiv-dativ singular
  • puradel
  • puradelului
plural
  • puradei
  • puradeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)