12 definiții pentru zamcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÁMCĂ, zămci, s. f. (în Evul Mediu, în Moldova) întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.

zámcă sf [At: NECULCE, L. 106 / Pl: zắmci / E: pn zamek] 1 (Mol; înv) Fortificație. 2 (Reg) Noroi1 (1).

zamcă s.f. (în Ev. Med.; în Mold.) Întăritură, construcție întărită; ext. fortăreață, cetate. • pl. zămci. /<pol. zamek, zamka, rus. замок, замка.

ZÁMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.

ZAMCĂ s. f. [Molcl.) Fortificație, construcție întărită, fortăreață,, cetate. Fieștecare casă ca o cetate fiind încungiurată cu zamcă de lut îngrădită. PSEUDO-MUSTE. Și la întorsu, slăbindu-le caii . . . ieșiè joimirii de pen zămci de-i loviè. NECULCE. Numai ce se auzeau tunurile dînd din ocupuri și de pin zămci dînd. NECULCE, apud CADE. Etimologie: rus. zamka. Cf. sl. zamŭkŭ. Cf. p a r c a n.

zámcă f., pl. e și zămcĭ (vsl. zamŭkŭ, gen. zamka, îngrăditură; sîrb. zamka, laț; rus. zámok, castel). L. V. Îngrăditură de cetate: se auzeaŭ tunurile dînd din ocopurĭ și de pin zămcĭ (Nec. 2, 259). V. sancă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zámcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zắmcii; pl. zămci

zámcă s. f., g.-d. art. zămcii; pl. zămci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÁMCĂ s. v. fortificație, întăritură.

zamcă s. v. FORTIFICAȚIE. ÎNTĂRITURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZÁMCĂ, zămci, s. f. ~ (din sl. zamŭkŭ, sb. zamka, rus. zamok)

zámcă (zắmci), s. f. – Fortificație. Sl. zamŭkŭ (Tiktin), cf. sb. zamka, rus. zamok. Sec. XVIII, înv.

Intrare: zamcă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zamcă
  • zamca
plural
  • zămci
  • zămcile
genitiv-dativ singular
  • zămci
  • zămcii
plural
  • zămci
  • zămcilor
vocativ singular
plural

zamcă

etimologie: