ZAMCĂ, zămci, s. f. (în Evul Mediu, în Moldova) întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.

zamcă sf [At: NECULCE, L. 106 / Pl: zămci / E: pn zamek] 1 (Mol; înv) Fortificație. 2 (Reg) Noroi¹ (1).

zamcă s.f. (în Ev. Med.; în Mold.) Întăritură, construcție întărită; ext. fortăreață, cetate. • pl. zămci. /<pol. zamek, zamka, rus. замок, замка.

‡ZAMCĂ (pl. zămci) sf. ⚔️ Întăritură, fortăreață: fiește-care casă ca o cetate fiind încungiurată cu ~ de lut îngrădită (MUST.); numai ce se auzeau tunurile dînd din ocopuri și de pin zămci dînd (NEC.) [rus. zamokŭ, -mká).

ZAMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.

zámcă f., pl. e și zămcĭ (vsl. zamŭkŭ, gen. zamka, îngrăditură; sîrb. zamka, laț; rus. zámok, castel). L. V. Îngrăditură de cetate: se auzeaŭ tunurile dînd din ocopurĭ și de pin zămcĭ (Nec. 2, 259). V. sancă.

zamcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zămcii; pl. zămci

zamcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zămcii; pl. zămci

zamcă s. f., g.-d. art. zămcii; pl. zămci

ZAMCĂ, zămci, s. f. ~ (din sl. zamŭkŭ, sb. zamka, rus. zamok)

zamcă (zămci), s. f. – Fortificație. Sl. zamŭkŭ (Tiktin), cf. sb. zamka, rus. zamok. Sec. XVIII, înv.

ZAMCĂ s. v. fortificație, întăritură.

zamcă s. v. FORTIFICAȚIE. ÎNTĂRITURĂ.

ZAMCĂ s. f. [Molcl.) Fortificație, construcție întărită, fortăreață,, cetate. Fieștecare casă ca o cetate fiind încungiurată cu zamcă de lut îngrădită. PSEUDO-MUSTE. Și la întorsu, slăbindu-le caii . . . ieșiè joimirii de pen zămci de-i loviè. NECULCE. Numai ce se auzeau tunurile dînd din ocupuri și de pin zămci dînd. NECULCE, apud CADE. Etimologie: rus. zamka. Cf. sl. zamŭkŭ. Cf. p a r c a n.