ZAMCĂ s. f. [Molcl.) Fortificație, construcție întărită, fortăreață,, cetate. Fieștecare casă ca o cetate fiind încungiurată cu zamcă de lut îngrădită. PSEUDO-MUSTE. Și la întorsu, slăbindu-le caii . . . ieșiè joimirii de pen zămci de-i loviè. NECULCE. Numai ce se auzeau tunurile dînd din ocupuri și de pin zămci dînd. NECULCE, apud CADE. Etimologie: rus. zamka. Cf. sl. zamŭkŭ. Cf. p a r c a n.