FORTIFICAȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de apărare împotriva mijloacelor de luptă ale inamicului și pentru a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.

fortificație sf [At: NEGRUZZI, S. I, 39 / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fortification, lat fortificatio] Construcție militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și de a facilita acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii Si: (înv) apărătură.

FORTIFICAȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.

FORTIFICAȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pămînt, piatră, beton armat etc., făcută cu scopul de a apăra pe luptători contra proiectilelor și a bombelor de avion și de a înlesni acțiunea trupelor în luptă. Întregul complex de fortificații din munții Hunedoarei prezintă două faze. IST. R.P.R. 30.

FORTIFICAȚIE s.f. Construcție de apărare făcută din pămînt, din piatră, din beton armat etc. care întărește un oraș, o linie de luptă etc. [Gen. -iei, var. fortificațiune s.f. / cf. fr. fortification, lat. fortificatio].

FORTIFICAȚIE s. f. construcție de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întărește un oraș, o linie de luptă ș. a. (< fr. fortification, lat. fortificatio)

FORTIFICAȚIE ~i f. Construcție militară destinată apărării. Lucrări de ~. [Art. fortificația; G.-D. fortificației; Sil. -ți-e] /<fr. fortification, lat. fortificatio, ~onis

fortificațiune sf vz fortificație

FORTIFICAȚIUNE s.f. v. fortificație.

fortificați(un)e f. 1. acțiunea de a fortifica un loc; 2. lucrare de apărare: fortificațiunile în jurul Bucureștilor, cele între Focșani și Galați.

*fortificațiúne f. (lat. fortificátio, -ónis). Acțiunea de a fortifica. Loc întărit pin forturĭ și alte lucrărĭ de inginerie militară. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre.

fortificație (desp. -ți-e) s. f., art. fortificația (desp. -ți-a), g.-d. art. fortificației; pl. fortificații, art. fortificațiile (desp. -ți-i-)

fortificație (-ți-e) s. f., art. fortificația (-ți-a), g.-d. art. fortificației; pl. fortificații, art. fortificațiile (-ți-i-)

fortificație s. f. (sil. -ți-e), art. fortificația (sil. -ți-a), g.-d. art. fortificației; pl. fortificații, art. fortificațiile (sil. -ți-i-)

fortificație

FORTIFICAȚIE s. (MIL.) întăritură, (rar) retranșament, (înv.) apărătură, tărie, zamcă. (Sistem de ~ții.)

FORTIFICAȚIE s. (MIL.) întăritură, (rar) retranșament, (înv.) aparatură, tărie, zamcă. (Sistem de ~ii.)