zambil sm vz zimbil

ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, grupate în raceme terminale la vârf și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.

ZIMBIL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

sambilă^[1] sf vz zambilă

zambilă sf [At: MOLNAR, RET. 49/6 / V: (reg) ~ină, ~bul sn, ~bulă, zanb~, zanvi~, zăm~¹, zâmbil¹ sn (Pl: zâmbiluri), zom~ / S și: (Înv) sa~ / Pl: ~le / E: ngr ζιμπίλι, tc zümbül] 1 (Șîs ~ de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, galbene, roz, violete sau albastre, parfumate, așezate în ciorchine la vârful lăstarilor, care se cultivă ca plantă decorativă Si: (reg) acintus, floarea (96) viorelei, lalea, micsă (1), miliori, tăvuși, viorele (Hyacinthus orientalis). 2 (Înv; îe) Trei lulele în două ~le Nimic (1). 3 (Bot; pop; șîc ~-moțată) Porumbei (Muscari botryoides). 4-5 (Bot; pop) Ceapa-ciorii (18-19) (Muscari comosum, Muscari tenuiflorum). 6 (Bot; șîc ~ de câmp) Viorea (Scilla bifolia). 7 (Îrg; fig) Femeie frumoasă și cochetă. 8 (Reg) Căluș care se pune în botul iedului ca să nu sugă. corectat(ă)

zambină sf vz zambilă

zambol sn vz zimbil

zambul sn vz zambilă

zambulă sf vz zambilă

zanbilă sf vz zambilă

zanvilă sf vz zambilă

zămbil sn vz zimbil

zămbilă¹ sf vz zambilă

zâmbil² sn vz zimbil

zâmbil¹ sm vz zambilă¹

zembil sn vz zimbil

zimbil sn [At: (a. 1805) GRECU, P. 414 / Pl: ~uri, ~e / V: (îrg) zâm~, zambol^[1], (înv) ~mpil^[2], zam~, zăm~, (reg) zem~ / E: tc zembili] (Îrg) Coș împletit din papură sau din rogoz. corectat(ă)

zimpil sn vz zimbil

zombilă sf vz zambilă

zambilă s.f. (bot.) 1 (și zambilă de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, ornamentală, perenă, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu florile albe, roz, albastre sau violete, plăcut mirositoare, crescute în ciorchini mari la vîrful tulpinii, care se cultivă ca plantă decorativă (Hyacinthus orientalis). Au început să apară... flori de primăvară: zambilele (SADOV.). ◊ Compar. O fi fost ea ca zambila Dar mersei mai mult cu sila (PARAS.). ◊ Fig. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini (VOIC.). 2 (și zambilă-de-cîmp) Viorea (Scila biofilia). • pl. -e. /<tc. zümbül.

zambol s.n. (înv., reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. • pl. -oale. /cf. zimbil.

zimbil s.n. (înv., reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. Înclinînd plasa, pescarul o deșerta într-un zimbil de papură (SADOV.). • pl. -uri, -e. /<tc. zembil.

ZAMBILĂ (pl. -le) sf. 🌿 1 Plantă bulboasă din fam. liliaceelor, al cărei bulb ovoid dă naștere mai multor frunze lanceolate lucitoare, de un verde-închis; florile mirositoare, albe, roșii, albastre, violete sau galbene, sînt așezate într’o ciorchină la vîrful tulpinii; originară din regiunea mediteraneană, e mult cultivată la noi pentru florile ei frumoase și mirositoare; numită și „zambul”, „iacint”, „floarea-viorelei”, etc. (Hyacinthus orientalis) (🖼 5357) ¶ 2 ~-(DE-CÎMP) = VIOREA3 ¶ 3 ~-MOȚATĂ = PORUMBEL5 [tc. zümbül].

ZIMBIL, ZÎMBlL (pl. -iluri) sn. Coș de papură: La cești și fil(i)gene întîiu tîrgui Și ’ntr’un zimbil mare... le-a pus (PANN); era s’aducă peșcheș 40 de căpățîni de zăhar și 50 de ocă de cafea Martinica în zimbiluri (ALECS.) [tc. zimbil].

ZÎMBIL 👉 ZIMBIL.

ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, așezate în ciorchine la vârful tulpinii și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.

ZIMBIL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. – Din tc. zembili.

ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violet sau albastre, așezate în ciorchine la vîrful tulpinii; este cultivată pentru florile ei frumoase și mirositoare (Hyacinthus orientalis). Iar din corole albe și fragile Se-nalță somptuosul miros de zambile. CAZIMIR, L. U. 8. Adunase ele o mulțime de roze, de șofrănei, de viorele, de crini și de zambile de pre pajiștea cea smălțuită. ODOBESCU, S. III 279. (Poetic) Kira, Kira Lina, Frumușică zînă, Tînără zambilă, Floare din grădină. PĂSCULESCU, L. P. 289.

ZIMBIL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz; zambol. Înclinînd plasa, pescarul o deșerta într-un zimbil de papură bine potrivit în stîngă lui. SADOVEANU, A. L. 143. Un zimbil mare... Umplîndu-l grămadă cu vîrf pînă sus, Chemă să i-l ducă un hamal la han. PANN, P. V. III 78. – Variantă: zîmbil (STĂNOIU, C. I. 109, ALECSANDRI, T. 1356) s. n.

ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, așezate în ciorchine la vîrful tulpinii; este cultivată pentru florile ei frumoase și mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Tc. sümbül.

ZIMBIL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. [Var.: zîmbil s. n.] – Tc. zembil.

ZAMBILĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile ei, de diferite culori, dispuse în ciorchine și foarte parfumate. /<turc. sümbül

ZIMBIL ~uri n. Coș împletit din papură sau din rogoz. /<turc. zembil

zambilă f. 1. plantă din fam. liliaceelor (Hyacinthus orientalis); 2. floarea ei frumoasă și plăcut mirositoare. [Și zambul = turc. ZUMBÜL].

zambol n. V. zimbil: descarcă la zamboale POP.

zambul n. V. zambilă.

zimbil n. coșniță de băcan: cafè martinică în zimbiluri AL. [Turc. ZEMBIL, coș de papură].

zambílă f., pl. e (turc. [d. ar.] sünbul, pop. sümbül și zümbül; ngr. zimbili [scris -mpili]; bg. zumbul). Ĭacint. – Vechĭ și zambúl, zimbúl, pl. lĭ.

zamból, V. zimbil.

zembíl, V. zimbil.

zimbíl și zembíl n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] zenbil, pop. zembil, ngr. zembili, alb. zimbile, sîrb. zembíl, bg. zimbil). Sud. Coșniță de papură de adus lucrurĭ din tîrg. – Într’o P. P. zamból, pl. oale, în rimă cu stamboale.

zimbúl, V. zambilă.

zambilă s. f., g.-d. art. zambilei; pl. zambile

!zimbil (înv., reg.) s. n., pl. zimbiluri

zambilă s. f., g.-d. art. zambilei; pl. zambile

zimbil (înv., reg.) s. n., pl. zimbiluri / zimbile

zambilă s. f., g.-d. art. zambilei; pl. zambile

zimbil s. n., pl. zimbiluri

ZAMBIL, zambiluri, s. n. (Var.) Zimbil. (cf. zîmbil)

zambilă (-le), s. f. – Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hyacinthus orientalis). – Mr. zămbilă. Tc. zümbül (Roesler 592; Șeineanu, II, 382; Ronzevalle 96), cf. ngr. ζιμπίλι, alb. zümbül, bg., sb. zumbul.

ZIMBIL, zimbiluri, s. n. – 1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

zimbil (zimbiluri), s. n. – 1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

ZÎMBIL, zîmbiluri, s. n. (Var.) Zimbil. (din tc. zembil; cf. ngr. zembíli, bg. zimbil) [și DLRLC]

Eichhornia crassipes Solms. (syn. E. speciosa Kunth), « Zambile de apă ». Specie cu flori;dispuse în spic, albastre-lavand cu pete galbene-aurii. Frunze netede, cordate, cu niște umflături ce conțin un țesut spongios, plin cu aer, ceea ce le face să plutească pe apă. Plantă (cca 25-30 cm înălțime) cu rădăcini negre, lungi, unde peștii își depun icrele. Iarna nu. Rezistă afară.

HYACINTHUS L., ZAMBILĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Orient și regiunea mediteraneeană, cca 30 specii, erbacee, bulboase, perene, cu bulb sferic tunicat, divers colorat (albastru, violaceu, galben, alb), datorită învelișului membranos și lucitor. Frunze radicale, cărnoase, întregi, de obicei cu nervuri paralele, liniare, liniar-lanceolate, plane sau caniculate, verzi-lucioase. Flori (cu perigon infundibuliform sau campanulat, cca 2,4 cm lungime, cu 6 lacinii scurte, egal îndepărtate sau curbate în exterior, 6 stamine intercalate la baza florii sau în interiorul cilindrului, fără să iasă din floare, ovar cu 3 loji cu cîte cca 6 semințe și 3 muchii) simple sau învoalte, în totalitate fertile, dispuse în axa unor bractee – înguste, membranoase -, scurt-pedicelate, parfumate, albe, roșii, roz, violacee, albastre, galbene, așezate în număr, mare într-un racem terminal, pe un peduncul glabru, simplu, erect, suculent, înalt pînă la 0,40 m, Fruct, capsulă aproape globulară.

ZAMBILĂ s. v. ceapa-ciorii, viorea.

ZAMBILĂ s. (BOT.; Hyacinthus orientalis) (rar) iacint, (reg.) floarea-viorelei, (prin Transilv.) acintuș.

zambilă s. v. CEAPA-CIORII. VIOREA.

ZAMBILĂ s. (BOT.; Hyacinthus orientalis) (reg.) iacint, floarea-viorelei, (prin Transilv.) acintuș.

ZIMBIL s.n. (Mold.) Coș de papură, coșniță. Și au cumpărat de cele mai minunate poame și cele mai mirositoare flori și rodii, care toate le ține <în> zimbilul lui hamalul. H 1779¹, 47^r. Ie-ți zimberul tău și vino după mine! H 1779¹, 47^r. Hamalul le-au pus în zîmber și au mersu după tînăra femeie. H 1779¹, 47^r. Variante: zimber (H 1779¹, 47^{r). Etimologie: tc. zembil. Cf. c o r f ă, c o ș c i u g (1).