26 de definiții pentru zimbil zambol zâmbil zembil zambil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

zimbil sn [At: (a. 1805) GRECU, P. 414 / Pl: ~uri, ~e / V: (îrg) zâm~, zambol[1], (înv) ~mpil[2], zam~, zăm~, (reg) zem~ / E: tc zembili] (Îrg) Coș împletit din papură sau din rogoz. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. În original, fără accent — LauraGellner

zimbil s.n. (înv., reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. Înclinînd plasa, pescarul o deșerta într-un zimbil de papură (SADOV.). • pl. -uri, -e. /<tc. zembil.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. – Din tc. zembili.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz; zambol. Înclinînd plasa, pescarul o deșerta într-un zimbil de papură bine potrivit în stîngă lui. SADOVEANU, A. L. 143. Un zimbil mare... Umplîndu-l grămadă cu vîrf pînă sus, Chemă să i-l ducă un hamal la han. PANN, P. V. III 78. – Variantă: zîmbíl (STĂNOIU, C. I. 109, ALECSANDRI, T. 1356) s. n.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. [Var.: zâmbíl s. n.] – Tc. zembil.

ZIMBÍL ~uri n. Coș împletit din papură sau din rogoz. /<turc. zembil

ZIMBIL s.n. (Mold.) Coș de papură, coșniță. Și au cumpărat de cele mai minunate poame și cele mai mirositoare flori și rodii, care toate le ține <în> zimbilul lui hamalul. H 17791, 47r. Ie-ți zimberul tău și vino după mine! H 17791, 47r. Hamalul le-au pus în zîmber și au mersu după tînăra femeie. H 17791, 47r. Variante: zimber (H 17791, 47^{r). Etimologie: tc. zembil. Cf. c o r f ă, c o ș c i u g (1).

zimbil n. coșniță de băcan: cafè martinică în zimbiluri AL. [Turc. ZEMBIL, coș de papură].

zimbíl și zembíl n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] zenbil, pop. zembil, ngr. zembili, alb. zimbile, sîrb. zembíl, bg. zimbil). Sud. Coșniță de papură de adus lucrurĭ din tîrg. – Într’o P. P. zamból, pl. oale, în rimă cu stamboale.

zambol s.n. (înv., reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. • pl. -oale. /cf. zimbil.

zambol n. V. zimbil: descarcă la zamboale POP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZIMBÍL, zimbíluri, s. n.1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

zimbíl (zimbiluri), s. n.1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

ZAMBÍL, zambíluri, s. n. (Var.) Zimbil. (cf. zâmbil)

ZÂMBÍL, zâmbíluri, s. n. (Var.) Zimbil. (din tc. zembil; cf. ngr. zembíli, bg. zimbil) [și DLRLC]

Intrare: zimbil
zimbil1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimbil
  • zimbilul
  • zimbilu‑
plural
  • zimbiluri
  • zimbilurile
genitiv-dativ singular
  • zimbil
  • zimbilului
plural
  • zimbiluri
  • zimbilurilor
vocativ singular
plural
zimbil2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimbil
  • zimbilul
  • zimbilu‑
plural
  • zimbile
  • zimbilele
genitiv-dativ singular
  • zimbil
  • zimbilului
plural
  • zimbile
  • zimbilelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zambol
  • zambolul
  • zambolu‑
plural
  • zamboale
  • zamboalele
genitiv-dativ singular
  • zambol
  • zambolului
plural
  • zamboale
  • zamboalelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâmbil
  • zâmbilul
  • zâmbilu‑
plural
  • zâmbiluri
  • zâmbilurile
genitiv-dativ singular
  • zâmbil
  • zâmbilului
plural
  • zâmbiluri
  • zâmbilurilor
vocativ singular
plural
zembil1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zembil
  • zembilul
  • zembilu‑
plural
  • zembiluri
  • zembilurile
genitiv-dativ singular
  • zembil
  • zembilului
plural
  • zembiluri
  • zembilurilor
vocativ singular
plural
zembil2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zembil
  • zembilul
  • zembilu‑
plural
  • zembile
  • zembilele
genitiv-dativ singular
  • zembil
  • zembilului
plural
  • zembile
  • zembilelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zambil
  • zambilul
  • zambilu‑
plural
  • zambiluri
  • zambilurile
genitiv-dativ singular
  • zambil
  • zambilului
plural
  • zambiluri
  • zambilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zimbil zambol zâmbil zembil zambil

  • 1. învechit regional Coș împletit din papură sau din rogoz.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: zambol attach_file 2 exemple
    exemple
    • Înclinînd plasa, pescarul o deșerta într-un zimbil de papură bine potrivit în stînga lui. SADOVEANU, A. L. 143.
      surse: DLRLC
    • Un zimbil mare... Umplîndu-l grămadă cu vîrf pînă sus, Chemă să i-l ducă un hamal la han. PANN, P. V. III 78.
      surse: DLRLC

etimologie: