ZIMBIL s.n. (Mold.) Coș de papură, coșniță. Și au cumpărat de cele mai minunate poame și cele mai mirositoare flori și rodii, care toate le ține <în> zimbilul lui hamalul. H 1779¹, 47^r. Ie-ți zimberul tău și vino după mine! H 1779¹, 47^r. Hamalul le-au pus în zîmber și au mersu după tînăra femeie. H 1779¹, 47^r. Variante: zimber (H 1779¹, 47^{r). Etimologie: tc. zembil. Cf. c o r f ă, c o ș c i u g (1).