2 intrări

za (s.f.)

  • 1. (Și în forma zală) Fiecare dintre ochiurile unui lanț.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: verigă 4 exemple
    exemple
    • De la munte la munte, Numai zale mărunte (Furnicile). SADOVEANU, P. C. 9.
      surse: DLRLC
    • Lanțurile cad rupte zală de zală. RETEGANUL, P. V 33.
      surse: DLRLC
    • Pentru trei mîndruțe-a mele, Purtai trei perechi de zale. MAT. FOLK. 807.
      surse: DLRLC
    • La podul cu zalele, Răsărit-a soarele. ȘEZ. I 291.
      surse: DLRLC
    • 1.1. lanț
      surse: DEX '09 DLRM prin generalizare (la) plural
    • 1.2. Lanț mic (lănțișor) de metal folosit uneori ca podoabă.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Mijlocul le era coprins de o cingătoare de curea cu ținte, cu zale aurite de care atîrna sabia. ISPIRESCU, M. V. 44.
        surse: DLRLC
      • 1 păreche brățări de aur cu zale. ODOBESCU, S. I 421.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Cusătură (de flori) în formă de lănțișor, executată de obicei la broderii (pe ie sau pe catrință).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Kiro, Kirolină, Floare din grădină... Bine te-oi purta Și ți-oi cumpăra Rochiță cu zale, Lăsată pe șale. ALECSANDRI, P. P. 116.
        surse: DLRLC
  • 2. Împletitură din inele mici de fier legate unul de altul.
    surse: DEX '09 DLRLC (la) plural 5 exemple
    exemple
    • Oh! ce strălucite zale! ce coif mîndru! ce pieptar Minunat! DAVILA, V. V. 75.
      surse: DLRLC
    • Dracul mă puse să nu mă dezbrac de za și să n-arunc coiful și sabia asta? DELAVRANCEA, O. II 172.
      surse: DLRLC
    • S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care, În turbarea-i furtunoasă, a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • La gît avea grumăjer rotund de zale de fer. ODOBESCU, S. I 65.
      surse: DLRLC
    • Haide, suflete, ridică-ți leghioanele de gînduri Și-mbrăcate-n za eternă, întocmește-le în rînduri. VLAHUȚĂ, P. 83.
      surse: DLRLC figurat
    • 2.1. Armură făcută din această împletitură, pe care o purtau războinicii în Antichitate și în Evul Mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor.
      surse: NODEX DEX '09 DLRLC prin extensiune
  • surse: DLRLC

etimologie:

13 definiții

za2 sf [At: N. TEST. (1648), 310r/14 / V: ~lă (Pl: zále, zéle, zắluri), (înv) ~le, (îrg) ~uă (Pl: zéle), zea (Pl: zeále și zéle) / Pl: ~le și (îrg) zắli / E: ngr ζαβά] 1 Fiecare dintre ochiurile unui lanț Si: inel, (reg) ochi, (îrg) rătez1, (reg) verigă, zălar (3). 2 (Pex; lpl) Lanț. 3 (Pop; îe) A nu plăti nici o ~lă (pe cineva sau ceva) A nu avea valoare. 4 (Pop; îe) A fura (sau a lua) luleaua neamțului (cu ~le cu tot) A se îmbăta (foarte tare). 5 (Pop) Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. 6 (Reg) Inel. 7 (Reg) Obiect în formă de lănțișor. 8 (Reg) Verigă la cioflânc în care se învârte cuiul de fier numit firgău. 9 (De obicei lsg) împletitură făcută din inele mici de fier, legate între ele Si: (pop) zălar (4). 10 (De obicei lpl) Inele mici din care este făcută o za2 (9) Si: (pop) zălar (5). 11 (Pex; de obicei lpl) Armură în formă de cămașă executată dintr-o za2 (9), folosită de către războinici în Antichitate și în Evul Mediu pentru a-i apăra de loviturile dușmanilor Si: (îvr) zelău. 12 (Reg; îe) A fi în ~ua lui A se simți în putere. 13 (Reg; pan) Piele a unor animale acoperite cu solzi, plăci osoase etc. 14 Cusătură în formă de lănțișor executată de obicei la broderii. 15 (Reg; șîs ~le cu chei) Piesă decorativă din metal caracteristică costumului femeiesc din zona pădurenilor, compusă dintr-un lanț la care sunt prinse 35 de cheițe. 16 (Reg; lpl) Semințe de cucurbitacee care se întind pe o suprafață netedă și care, uscându-se, rămân în formă de felie. 17 (Reg; îe) N-are ~le la dovlete A nu fi în deplinătatea facultăților mintale. 18 (Reg; lpl) Pulpă de dovleac, pepene etc. în care sunt prinse semințele. 19 (Reg) Unealtă de ciobănie nedefinită mai de aproape. 20 (Reg; mai ales îcs) De-a ~la Joc de copii care constă în aruncarea unor nasturi într-o gaură mare și în alte cinci găuri mai mici Si: (reg) în perete, în nasturi.

ZA s. inel, ochi, verigă, (înv. și reg.) rătez. (~ de lanț.)

za-Pref. care adaugă unor cuvinte ideea de „alături de, lîngă”. Sl. za-, cf. Rosetti, III, 71. Practic neproductiv în rom., se folosește numai în zăuita, (i)zaflaafla și desigur în cuvintele luate din sl., care conțin pref.

za (-ale), s. f.1. Ochi, inel de lanț. – 2. împletitură de inele mici de fier. – Var. zală. Mgr. ζάβα, lat. med. zaba (Cihac, II, 712; Philippide, Principii, 55; Philippide, II, 741; Tiktin; REW 9584). – Der. înzăua, vb. (a se înarma, a se îmbrăca în zale).

za f. 1. ochiu de lanț; 2. pl. zale, cămașă de sârmă cu plăci de metal: ostași cu zale și cu platoșe de fier AL.; fig. cu o zale argintie se ’mbracă mândra țară AL. [Lat. vulg. ZABA, platoșă: pl. zale (cf. bale) e luat uneori ca singular].

1) za f., pl. zale (mlat. zaba, platoșă, de unde s´a făcut *zavă, *zaŭă, za; mgr. záva, alb. zavă). Pl. Verigĭ orĭ solzĭ de fer din care se compuneaŭ vechile platoșe: platoșă de zale. Verigĭ la harnașament orĭ la cingătoare. – La Al. o zale (f. fără pl.). Vechĭ scris și zea, pl. zele, și gen. zeliĭ d. un sing. zeală.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

zale, → vulcan noroios. zircon, (engl.= zircon) ZrSiO4, s. tetragonal. În România, întâlnit ca min. accesoriu în numeroase masive granitoide din C. Merid. și Mții Apus., în masivul alcalin de le Ditrău; se acumulează frecvent în aluviuni act.

ZALE subst. pl. < zauă. 1. Zal/e, Toma (Cat. mold. II); -i b. mold. 2. Zealea (Ard). 3. Prob. < za + -oș: Zăoș olt. (Sd V 305). 4. Din subst. zelar „cămașa de zale” (Tiktin): Zalar (Arh); -ul, P. (Sur V); Zălariu, Ilie 1700 mold. (Cat. mold. II).

ZA s. inel, ochi, verigă, (înv. și reg.) rătéz. (~ de lanț.)

Intrare: Zale
nume propriu (I3)
Intrare: za (s.f.)
zea (pl. zele) substantiv feminin regional
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zea zeaua
plural zele zelele
genitiv-dativ singular zele zelei
plural zele zelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zale zalea
plural zale zalele
genitiv-dativ singular zale zalei
plural zale zalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular za zala
plural zale zalele
genitiv-dativ singular zale zalei
plural zale zalelor
vocativ singular
plural
za (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular za zaua
plural zale zalele
genitiv-dativ singular zale zalei
plural zale zalelor
vocativ singular
plural
zea (pl. zeale) substantiv feminin regional
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zea zeaua
plural zeale zealele
genitiv-dativ singular zeale zealei
plural zeale zealelor
vocativ singular
plural
za (sf.pl. zăi) substantiv feminin Moldova
substantiv feminin (F160)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular za zaua
plural zăi zăile
genitiv-dativ singular zăi zăii
plural zăi zăilor
vocativ singular
plural

19 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ZÁLE, zále, s. f. (Var.) Za.

ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. gener. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal folosit uneori ca podoabă. Cusătură în formă de lănțișor, executată de obicei la broderii. 2. (La pl.) împletitură din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această împletitură, pe care o purtau războinicii în Antichitate și în Evul Mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zálă, zea s. f.] – Cf. ngr. záva.

ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. gener. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură în formă de lănțișor, executată de obicei la broderii. 2. (La pl.) Împletitură executată din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această împletitură, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zală, zea s. f.] – Cf. ngr. záva.

ZEA, zele, s. f. V. za2.

ZA2, zale, s. f. 1. (Și în forma sală) Fiecare dintre ochiurile unui lanț (v. verigă); p. ext. (la pl.) lanț. De la munte la munte, Numai zale mărunte (Furnicile). SADOVEANU, P. C. 9. Lanțurile cad rupte zală de sală. RETEGANUL, P. V 33. Pentru trei mîndruțe-a mele, Purtai trei perechi de sale. MAT. FOLK. 807. La podul cu zalele, Răsărit-a soarele. ȘEZ. I 291. ♦ Lanț mic de metal, întrebuințat mai ales ca podoabă; lănțișor. Mijlocul le era coprins de o cingătoare de curea cu ținte, cu sale aurite de care atîrna sabia. ISPIRESCU, M. V. 44. 1 păreche brățări de aur cu zale. ODOBESCU, S. I 421. ♦ Cusătură de flori în formă de lănțișor, pe ie sau pe catrință. Kiro, Kirolină, Floare din grădină... Bine te-oi purta Și ți-oi cumpăra Rochiță cu zale, Lăsată pe șale. ALECSANDRI, P. P. 116. 2. (Mai ales la pl., cu valoare de sg.) Țesătură făcută din inele mici de fier, legate unul de altul; p. ext. haină făcută din această țesătură, și folosită în antichitate și în evul mediu de ostași spre a se apăra de loviturile dușmanilor. Oh! ce strălucite sale! ce coif mîndru! ce pieptar Minunat! DAVILA, V. V. 75. Dracul mă puse să nu mă dezbrac de za și să n-arunc coiful și sabia asta? DELAVRANCEA, O. II 172. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care, În turbarea-i furtunoasă, a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. La gît avea grumăjer rotund de zale de fer. ODOBESCU, S. I 65. ◊ Fig. Haide, suflete, ridică-ți leghioanele de gînduri Și-mbrăcate-n sa eternă, întocmește-le în rânduri. VLAHUȚĂ, P. 83. 3. Zăbală. – Pl. și: (Mold.) zăi (ȘEZ. VII 167). – Variante: (regional) (1) zálă, (2) zále (ALECSANDRI, P. A. 112), zea, zeale (NEGRUZZI, S. I 148, ALECSANDRI, P. P. 63, ȘEZ. V 175), s. f.

ZEA, zeále s. f. (Var.) Za.

ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. ext. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură de flori în formă de lănțișor, pe ie sau pe catrință. 2. (La pl.) Țesătură făcută din inele mici de fier, legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această țesătură, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zálă, zea s. f.] – Comp. m. gr. zava.

za2 s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

za s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále

ZA zále f. 1) mai ales la pl. Armură din inele sau solzi de metal, folosită în antichitate și în evul mediu de către oșteni și cavaleri. Cămașă de zale. 2) Fiecare dintre verigile care constituie un lanț. 3) Podoabă de metal în formă de lănțișor. 4) Broderie executată în formă de lănțișor. [Art. zaua; G.-D. zalei] /cf. ngr. záva