2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ZÁLE, zále, s. f. (Var.) Za.

ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. gener. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal folosit uneori ca podoabă. Cusătură în formă de lănțișor, executată de obicei la broderii. 2. (La pl.) împletitură din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această împletitură, pe care o purtau războinicii în Antichitate și în Evul Mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zálă, zea s. f.] – Cf. ngr. záva.

ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. gener. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură în formă de lănțișor, executată de obicei la broderii. 2. (La pl.) Împletitură executată din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această împletitură, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zală, zea s. f.] – Cf. ngr. záva.

ZEA, zele, s. f. V. za2.

ZA2, zale, s. f. 1. (Și în forma sală) Fiecare dintre ochiurile unui lanț (v. verigă); p. ext. (la pl.) lanț. De la munte la munte, Numai zale mărunte (Furnicile). SADOVEANU, P. C. 9. Lanțurile cad rupte zală de sală. RETEGANUL, P. V 33. Pentru trei mîndruțe-a mele, Purtai trei perechi de sale. MAT. FOLK. 807. La podul cu zalele, Răsărit-a soarele. ȘEZ. I 291. ♦ Lanț mic de metal, întrebuințat mai ales ca podoabă; lănțișor. Mijlocul le era coprins de o cingătoare de curea cu ținte, cu sale aurite de care atîrna sabia. ISPIRESCU, M. V. 44. 1 păreche brățări de aur cu zale. ODOBESCU, S. I 421. ♦ Cusătură de flori în formă de lănțișor, pe ie sau pe catrință. Kiro, Kirolină, Floare din grădină... Bine te-oi purta Și ți-oi cumpăra Rochiță cu zale, Lăsată pe șale. ALECSANDRI, P. P. 116. 2. (Mai ales la pl., cu valoare de sg.) Țesătură făcută din inele mici de fier, legate unul de altul; p. ext. haină făcută din această țesătură, și folosită în antichitate și în evul mediu de ostași spre a se apăra de loviturile dușmanilor. Oh! ce strălucite sale! ce coif mîndru! ce pieptar Minunat! DAVILA, V. V. 75. Dracul mă puse să nu mă dezbrac de za și să n-arunc coiful și sabia asta? DELAVRANCEA, O. II 172. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care, În turbarea-i furtunoasă, a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. La gît avea grumăjer rotund de zale de fer. ODOBESCU, S. I 65. ◊ Fig. Haide, suflete, ridică-ți leghioanele de gînduri Și-mbrăcate-n sa eternă, întocmește-le în rânduri. VLAHUȚĂ, P. 83. 3. Zăbală. – Pl. și: (Mold.) zăi (ȘEZ. VII 167). – Variante: (regional) (1) zálă, (2) zále (ALECSANDRI, P. A. 112), zea, zeale (NEGRUZZI, S. I 148, ALECSANDRI, P. P. 63, ȘEZ. V 175), s. f.

ZEA, zeále s. f. (Var.) Za.

ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. ext. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură de flori în formă de lănțișor, pe ie sau pe catrință. 2. (La pl.) Țesătură făcută din inele mici de fier, legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această țesătură, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zálă, zea s. f.] – Comp. m. gr. zava.

za2 s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

za s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále

ZA s. inel, ochi, verigă, (înv. și reg.) rătez. (~ de lanț.)

za-Pref. care adaugă unor cuvinte ideea de „alături de, lîngă”. Sl. za-, cf. Rosetti, III, 71. Practic neproductiv în rom., se folosește numai în zăuita, (i)zaflaafla și desigur în cuvintele luate din sl., care conțin pref.

Intrare: za (s.f.)
zea (pl. zele)
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zea zeaua
plural zele zelele
genitiv-dativ singular zele zelei
plural zele zelelor
vocativ singular
plural
zale
substantiv feminin (F103) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zale zalea
plural zale zalele
genitiv-dativ singular zale zalei
plural zale zalelor
vocativ singular
plural
zală
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular za zala
plural zale zalele
genitiv-dativ singular zale zalei
plural zale zalelor
vocativ singular
plural
za (s.f.)
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular za zaua
plural zale zalele
genitiv-dativ singular zale zalei
plural zale zalelor
vocativ singular
plural
zea (pl. zeale)
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zea zeaua
plural zeale zealele
genitiv-dativ singular zeale zealei
plural zeale zealelor
vocativ singular
plural
za (sf.pl. zăi)
substantiv feminin (F160)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular za zaua
plural zăi zăile
genitiv-dativ singular zăi zăii
plural zăi zăilor
vocativ singular
plural
Intrare: Zale
Zale
nume propriu (I3)