2 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ZÁLE, zále, s. f. (Var.) Za.

ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. gener. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal folosit uneori ca podoabă. Cusătură în formă de lănțișor, executată de obicei la broderii. 2. (La pl.) împletitură din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această împletitură, pe care o purtau războinicii în Antichitate și în Evul Mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zálă, zea s. f.] – Cf. ngr. záva.

ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. gener. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură în formă de lănțișor, executată de obicei la broderii. 2. (La pl.) Împletitură executată din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această împletitură, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zală, zea s. f.] – Cf. ngr. záva.

ZEA, zele, s. f. V. za2.

ZA2, zale, s. f. 1. (Și în forma sală) Fiecare dintre ochiurile unui lanț (v. verigă); p. ext. (la pl.) lanț. De la munte la munte, Numai zale mărunte (Furnicile). SADOVEANU, P. C. 9. Lanțurile cad rupte zală de sală. RETEGANUL, P. V 33. Pentru trei mîndruțe-a mele, Purtai trei perechi de sale. MAT. FOLK. 807. La podul cu zalele, Răsărit-a soarele. ȘEZ. I 291. ♦ Lanț mic de metal, întrebuințat mai ales ca podoabă; lănțișor. Mijlocul le era coprins de o cingătoare de curea cu ținte, cu sale aurite de care atîrna sabia. ISPIRESCU, M. V. 44. 1 păreche brățări de aur cu zale. ODOBESCU, S. I 421. ♦ Cusătură de flori în formă de lănțișor, pe ie sau pe catrință. Kiro, Kirolină, Floare din grădină... Bine te-oi purta Și ți-oi cumpăra Rochiță cu zale, Lăsată pe șale. ALECSANDRI, P. P. 116. 2. (Mai ales la pl., cu valoare de sg.) Țesătură făcută din inele mici de fier, legate unul de altul; p. ext. haină făcută din această țesătură, și folosită în antichitate și în evul mediu de ostași spre a se apăra de loviturile dușmanilor. Oh! ce strălucite sale! ce coif mîndru! ce pieptar Minunat! DAVILA, V. V. 75. Dracul mă puse să nu mă dezbrac de za și să n-arunc coiful și sabia asta? DELAVRANCEA, O. II 172. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care, În turbarea-i furtunoasă, a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. La gît avea grumăjer rotund de zale de fer. ODOBESCU, S. I 65. ◊ Fig. Haide, suflete, ridică-ți leghioanele de gînduri Și-mbrăcate-n sa eternă, întocmește-le în rânduri. VLAHUȚĂ, P. 83. 3. Zăbală. – Pl. și: (Mold.) zăi (ȘEZ. VII 167). – Variante: (regional) (1) zálă, (2) zále (ALECSANDRI, P. A. 112), zea, zeale (NEGRUZZI, S. I 148, ALECSANDRI, P. P. 63, ȘEZ. V 175), s. f.

ZEA, zeále s. f. (Var.) Za.

ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. ext. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură de flori în formă de lănțișor, pe ie sau pe catrință. 2. (La pl.) Țesătură făcută din inele mici de fier, legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această țesătură, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zálă, zea s. f.] – Comp. m. gr. zava.

za2 s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

za s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále

za2 sf [At: N. TEST. (1648), 310r/14 / V: ~lă (Pl: zale, zele, zăluri), (înv) ~le, (îrg) ~uă (Pl: zele), zea (Pl: zeale și zele) / Pl: ~le și (îrg) zăli / E: ngr ζαβά] 1 Fiecare dintre ochiurile unui lanț Si: inel, (reg) ochi, (îrg) rătez1, (reg) verigă, zălar (3). 2 (Pex; lpl) Lanț. 3 (Pop; îe) A nu plăti nici o ~lă (pe cineva sau ceva) A nu avea valoare. 4 (Pop; îe) A fura (sau a lua) luleaua neamțului (cu ~le cu tot) A se îmbăta (foarte tare). 5 (Pop) Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. 6 (Reg) Inel. 7 (Reg) Obiect în formă de lănțișor. 8 (Reg) Verigă la cioflânc în care se învârte cuiul de fier numit firgău. 9 (De obicei lsg) împletitură făcută din inele mici de fier, legate între ele Si: (pop) zălar (4). 10 (De obicei lpl) Inele mici din care este făcută o za2 (9) Si: (pop) zălar (5). 11 (Pex; de obicei lpl) Armură în formă de cămașă executată dintr-o za2 (9), folosită de către războinici în Antichitate și în Evul Mediu pentru a-i apăra de loviturile dușmanilor Si: (îvr) zelău. 12 (Reg; îe) A fi în ~ua lui A se simți în putere. 13 (Reg; pan) Piele a unor animale acoperite cu solzi, plăci osoase etc. 14 Cusătură în formă de lănțișor executată de obicei la broderii. 15 (Reg; șîs ~le cu chei) Piesă decorativă din metal caracteristică costumului femeiesc din zona pădurenilor, compusă dintr-un lanț la care sunt prinse 35 de cheițe. 16 (Reg; lpl) Semințe de cucurbitacee care se întind pe o suprafață netedă și care, uscându-se, rămân în formă de felie. 17 (Reg; îe) N-are ~le la dovlete A nu fi în deplinătatea facultăților mintale. 18 (Reg; lpl) Pulpă de dovleac, pepene etc. în care sunt prinse semințele. 19 (Reg) Unealtă de ciobănie nedefinită mai de aproape. 20 (Reg; mai ales îcs) De-a ~la Joc de copii care constă în aruncarea unor nasturi într-o gaură mare și în alte cinci găuri mai mici Si: (reg) în perete, în nasturi.

Intrare: za (s.f.)
zea (pl. zele)
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zea zeaua
plural zele zelele
genitiv-dativ singular zele zelei
plural zele zelelor
vocativ singular
plural
zale
substantiv feminin (F103) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zale zalea
plural zale zalele
genitiv-dativ singular zale zalei
plural zale zalelor
vocativ singular
plural
zală
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular za zala
plural zale zalele
genitiv-dativ singular zale zalei
plural zale zalelor
vocativ singular
plural
za (s.f.)
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular za zaua
plural zale zalele
genitiv-dativ singular zale zalei
plural zale zalelor
vocativ singular
plural
zea (pl. zeale)
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zea zeaua
plural zeale zealele
genitiv-dativ singular zeale zealei
plural zeale zealelor
vocativ singular
plural
za (sf.pl. zăi)
substantiv feminin (F160)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular za zaua
plural zăi zăile
genitiv-dativ singular zăi zăii
plural zăi zăilor
vocativ singular
plural
Intrare: Zale
Zale
nume propriu (I3)