37 de definiții pentru zaherea zahere zahara zaharea zahare zahrea zahirea zaara zăhărea zaerea (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

zaherea sf [At: SIMION DASC., LET. 71 / V: (îrg) zaara, zae~, ~hara, ~hare, ~harea, ~here, ~hirea, ~hrea, (reg) zăhăr~, zeh~ / Pl: ~ele și zăhărăli / E: tc zahira, zahre] 1 (Îrg) Cantitate de alimente necesară pentru aprovizionarea armatei Si: (îrg) proviant. 2 (Îrg; pgn) Provizii alimentare Si: alimente (1). 3 (Îrg; pgn) Produse alimentare Si: (îrg) proviant. 4 (Îrg; spc) Dare, constând în alimente și mai ales în grâu, pe care țările române erau obligate să o dea oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. 5 (Îrg; îe) A fi în ~ A avea nevoie de provizii. 6 (Îrg; îae) A căuta provizii. 7 (Îrg) Marfă. 8 (Reg) Tain pentru vite, preparat din tărâțe de porumb, orz, sfeclă de zahăr etc. amestecat cu apă și sare. 9 (Reg; pex) Furaj (1). 10 (Înv) Cereale încinse, nepanificabile, folosite pentru obținerea rachiului.

zaherea s.f. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dare constînd în provizii alimentare (făină, unt, miere etc.) furnizate anual oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. O sută de care trebuie să facă cîte două drumuri... ducînd zahereaua (CA. PETR.). 2 (înv.) Provizii de alimente necesare unei armate. 3 (reg.) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr etc., amestecate cu apă și sare; ext. nutreț, furaj. • pl. -ele. și (înv.) zaharea s.f. /<tc. zahire.

ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

ZAHEREÁ s. f. v. zaharea.

ZAHEREA s. f. (Mold., ȚR) Hrană, provizii pentru armată. A: Au fost trimis . . . cîteva mii de chile zahere, faină și orz. N. COSTIN. Deci turcii, întărindu Caminița cu pușci și cu zahareli și cu oaste, au pus pașă. CRB, 164r. Și i-au luat robi si împreună cu banii și zahareaua ce aflară. VP, 55r; cf. URECHE; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, 1v; VP, 61v. B: Să gătesc corăbii să meargă spre Arhipeleag cu oarece zaharea. FN. Pentru treaba zaherealei și a tunurilor. IM 1730, 3v; cf. R. GRECEANU, s. v. vistier1. Variante: zahara (NECULCE), zaharea (URECHE; M. COSTIN; FN; R. GRECEANU. s.v. vistier1; CRB, 164r; IM 1754, 1v; VP, 55r, 61v, zahire (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. zahire.

zaherea f. 1. od. proviziune (de primăvară și toamnă): jicnița cu toată zahereaua OD.; 2. od. trimiterea obligatorie a unei proviziuni de grâne la Constantinopole: strânge zaherea de prin satele vecine GHICA; 3. azi, în Mold., tain pentru vite: zahereaua este de popușoiu de câte patru dimerlii pe zi. [Turc. ZAHIRÈ, proviant].

zahereá f., pl. ele, și zahará f. (în doc. și zahare, zahrea și zahirea, turc. [d. ar.] zahire, zehire, și [maĭ des] zahre). Vechĭ. Proviziunĭ, merinde (p. armată ș. a.): hambare, care de zaharea1. Azĭ, Est (zahará). Mîncare preparată p. vite (tărîță cu apă, sare ș. a.).[1]

  1. 1. Var. p. zaherea. LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: zaherea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaherea
  • zahereaua
plural
  • zaherele
  • zaherelele
genitiv-dativ singular
  • zaherele
  • zaherelei
plural
  • zaherele
  • zaherelelor
vocativ singular
plural
zahere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahara
  • zaharaua
plural
  • zaharale
  • zaharalele
genitiv-dativ singular
  • zaharale
  • zaharalei
plural
  • zaharale
  • zaharalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaharea
  • zahareaua
plural
  • zaharele
  • zaharelele
genitiv-dativ singular
  • zaharele
  • zaharelei
plural
  • zaharele
  • zaharelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F166)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahare
  • zahareaua
plural
  • zaharele
  • zaharelele
genitiv-dativ singular
  • zaharele
  • zaharelei
plural
  • zaharele
  • zaharelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahrea
  • zahreaua
plural
  • zahrele
  • zahrelele
genitiv-dativ singular
  • zahrele
  • zahrelei
plural
  • zahrele
  • zahrelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahirea
  • zahireaua
plural
  • zahirele
  • zahirelele
genitiv-dativ singular
  • zahirele
  • zahirelei
plural
  • zahirele
  • zahirelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaara
  • zaaraua
plural
  • zaarale
  • zaaralele
genitiv-dativ singular
  • zaarale
  • zaaralei
plural
  • zaarale
  • zaaralelor
vocativ singular
plural
zăhărea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăhărea
  • zăhăreaua
plural
  • zăhărele
  • zăhărelele
genitiv-dativ singular
  • zăhărele
  • zăhărelei
plural
  • zăhărele
  • zăhărelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaerea
  • zaereaua
plural
  • zaerele
  • zaerelele
genitiv-dativ singular
  • zaerele
  • zaerelei
plural
  • zaerele
  • zaerelelor
vocativ singular
plural

zaherea zahere zahara zaharea zahare zahrea zahirea zaara zăhărea zaerea

  • 1. învechit Denumire dată proviziilor (făină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane.
    exemple
    • Neîncetate cereri de zaherea erau cea mai mare pacoste pe care o aducea asupra țării atîrnarea ei de împărăția turcească. CAMIL PETRESCU, O. I 66.
      surse: DLRLC
    • Din limanul Brăilei, porneau în răsărit corăbiile turcilor, încărcate cu zaherele strînse cu hapca de pe mănoasele noastre ținuturi. VLAHUȚĂ, R. P. 34.
      surse: DLRLC
    • S-a făcut obiceiu... a se da pe fieșce an zaharea îmbelșugată din țară, la serhaturile turcești de pe malul Dunării. ODOBESCU, S. I 326.
      surse: DLRLC

etimologie: