2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNÁTEC, -Ă adj. v. zănatic.

ZĂNÁTEC, -Ă adj. v. zănatic.

ZĂNÁTEC, -Ă adj. v. zănatic.

ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

zănatic, ~ă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 349/6 / V: ~tec, (înv) zân~, zânatec / Pl: ~ici, ~ice / E: mldianaticus (<Diana)] (D. oameni) Care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut judecata normală Si: aiurea (6), aiurit2 (2), bezmetic (1), descreierat (2), nebun, smintit2, zăpăcit (5), zurliu (4), (rar) dezmetic (3), turluliu, (pop) deșucheat (1), pălăvatic, silhui1, (îrg) prilestit, (îvp) zălud (5), (reg) paliu, păcănit2, șucheat (1), tui6, tuiac, tuieș, zănag, zărghit (5), zăpăuc (1), zoraliu (3), (fam) sanchiu, smucit2, trăsnit3, țăcănit2, țicnit2.

zănatec, -ă adj. v. zănatic.

zănatic, -ă adj. (despre oameni) Care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut judecata normală; care este zăpăcit, smintit, bezmetic. Zănatică n-o știam (HOG.). ◊ (subst.) Doctorul Taifun e un zănatic (GAL.). ◊ Fig. Iezere de ierburi zănatice în vînt (VOIC.). • pl. -ci, -ce. și zănatec, -ă adj. /lat. dianatǐcu(m), -a(m) <nm. pr. Diana, zeița vînătorii la romani.

ZĂNÁTEC, -Ă, adj. v. zănatic.

ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -e, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Presa burgheză] va sărbători pe scriitorii indigeni mediocri sau nuli, dar care vor avea prezumțiunea de a tăgădui propriei lor țări existența oricărei culturi și a oricărei literaturi... ajutați între aceasta de cîțiva politiciani zănatici. MACEDONSKI, O. IV 149. Atîta se sperie Midas-împărat, încît din aceea, după ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108. ◊ Fig. Îi era acum în grijă să nu se întețească și să crească în mulțime roiul zănatic al minciunilor. SADOVEANU, Z. C. 342. ◊ (Substantivat) E nebună, lunatică, Umblă ca o zănatică. PANN, P. V. II 142. – Variante: zănátec, -ă (CAMIL PETRESCU, U. N. 340, REBREANU, R. II 30), zînátic -ă (ODOBESCU, S. III 623) adj.

ZÎNÁTIC, -Ă adj. v. zănatic.

ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Comp. lat. dianaticus.

ZĂNÁTIC ~ că (~ ci, ~ ce) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; țicnit; zăpăcit; bezmetic; zălud; smintit; scrântit. /cf. lat. dianaticus

zinatic a. nebun, smintit: umbla ca o zinatică PANN. [Lit. luat de zine (cf. luat de Iele), căzut în puterea zinelor și stricat de ele la corp și la minte].

zănátic (est) și -ec (vest), adj. (din *zînatic, d. zînă, adică „luat de zîne”). Lunatic, nebun, zăpăcit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. sg. zănátică, pl. zănátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂNÁTIC adj. v. smintit.

ZĂNATIC adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, palăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~ !)

Intrare: zănatecă
zănatecă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zănatic
zănatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zănatic
  • zănaticul
  • zănaticu‑
  • zănatică
  • zănatica
plural
  • zănatici
  • zănaticii
  • zănatice
  • zănaticele
genitiv-dativ singular
  • zănatic
  • zănaticului
  • zănatice
  • zănaticei
plural
  • zănatici
  • zănaticilor
  • zănatice
  • zănaticelor
vocativ singular
plural
zânatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zânatic
  • zânaticul
  • zânaticu‑
  • zânatică
  • zânatica
plural
  • zânatici
  • zânaticii
  • zânatice
  • zânaticele
genitiv-dativ singular
  • zânatic
  • zânaticului
  • zânatice
  • zânaticei
plural
  • zânatici
  • zânaticilor
  • zânatice
  • zânaticelor
vocativ singular
plural
zănatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zănatec
  • zănatecul
  • zănatecu‑
  • zănatecă
  • zănateca
plural
  • zănateci
  • zănatecii
  • zănatece
  • zănatecele
genitiv-dativ singular
  • zănatec
  • zănatecului
  • zănatece
  • zănatecei
plural
  • zănateci
  • zănatecilor
  • zănatece
  • zănatecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zănatic zânatic zănatec

  • 1. Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți.
    exemple
    • [Presa burgheză] va sărbători pe scriitorii indigeni mediocri sau nuli, dar care vor avea prezumțiunea de a tăgădui propriei lor țări existența oricărei culturi și a oricărei literaturi... ajutați între aceasta de cîțiva politiciani zănatici. MACEDONSKI, O. IV 149.
      surse: DLRLC
    • Atîta se sperie Midas-împărat, încît din aceea, după ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108.
      surse: DLRLC
    • figurat Îi era acum în grijă să nu se întețească și să crească în mulțime roiul zănatic al minciunilor. SADOVEANU, Z. C. 342.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat E nebună, lunatică, Umblă ca o zănatică. PANN, P. V. II 142.
      surse: DLRLC

etimologie: