2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

zămislire sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25r/17 / V: (înv) zem~, zimi~, (reg) ~mușl~, zemușl~ / Pl: ~ri / E: zămisli] (Îrg) 1 Procreare. 2 Naștere. 3 (Fig) Creare (1). 4 (Fig) Formare (1). 5 (Fig) Înmulțire.

zămislire s.f. (înv., pop.) Acțiunea de a (se) zămisli și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zămisli.

ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a zămisli; concepere; reproducere, înmulțire, naștere. E oare indiferent dacă muma omului, pînă la zămislire și după ea, a trăit în aer curat, în belșug, iubind pe bărbatul său, ori a trăit în societatea capitalista ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni...? GHEREA, ST. CR. II 17. Dobitoace toate... Cătră zămisliri și creșteri se văd din fire silite. CONACHI, P. 295. Fig. Iubire, sete de viață. Tu faci să circule în lume Puterea ta de zămislire Și miliardele de forme De-a lungul vremii să se-nșire. VLAHUȚĂ, O. A. I 59.

ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Înv. și arh.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire.

zămislire f. 1. acțiunea de a zămisli; 2. Zămislirea sfântului Ioan, sărbătoare ce cade pe ziua de 23 Septemvrie.

zămislire f. Acțiunea de a zămisli. Zămislirea sfîntuluĭ Ĭon, o sărbătoare la 23 Septembre.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

zămisli [At: BIBLIA (1688), 32/2 / V: (înv) zem~, (reg) ~mușli / Pzi: ~lesc / E: slv замисли, vsl замисли „a concepe”] 1 vt (Îrg; fșa) A procrea. 2-3 vtr (Înv) A (se) naște. 4-5 vtr (Înv; fig) A (se) crea (1). 6-7 vtr (Înv; fig) A (se) forma (1-2).

zămisli vb. IV. 1 tr. (înv., pop.) A concepe, a procrea, a da naștere. Femeia a zămislit doi feciori. ◊ (abs.) Nu a putut să zămislească și îi părea rău că nu are copii. 2 refl. (înv., pop.) A lua ființă, a se naște, a se întrupa. Întru fărădelegi m-am zămislit (GAL.). 3 tr., refl. Fig. A (se) produce, a (se) crea, a (se) forma; a apărea, a (se) înfiripa. De sub picioarele Pahomiei se zămislește un pîrîu (GAL.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche замꙑслнтн „a concepe”.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Învechit și arhaizant) 1. Tranz. A concepe fătul. Pe urmașul meu... nu-l voi zămisli pînă n-ei fi pregătit să domnești în locul lui. DELAVRANCEA, O. II 93. Și-i puse numele Pipăruș Petru, căci dintr-un fir de piper era zămislit. RETEGANUL, P. V 27. Tu nu ești a lui fiică; pre tine Mnemosina Te-a zămislit în sînu-i cu cine știe cine. NEGRUZZI, S. II 215. 2. Refl. A se naște, a se întrupa, a lua ființă. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec, căci în lume de-ați trăit Este o satiră-ntreagă faptul că v-ați zămislit, MACEDONSKI, O. I 97. ◊ Intranz. Se uită la boierii pre carii el i-a înălțat și i-a îmbogățit; prevede vrajba, neunirea, nesațiul și trădarea zămislind în inimile lor. NEGRUZZI, S. I 272. 3. Tranz. Fig. A crea, a produce; a forma, a înfiripa. Tresare-un gînd și moare-o simfonie Din cîntecul cel zămislit de mult. GOGA, C. P. 141. Sărăcia prin ea însăși are tendința de a zămisli sentimentele și caracterele de care am vorbit. GHEREA, ST. CR. III 77. Precum vremea închisă zămislește visuri spăimîntoase, așa poate că oi fi avînd și eu peri răi și te înșală părerile. ISPIRESCU, L. 288. ◊ (Rar, cu privire la obiecte concrete) Oleana ridica de pe fereastră paianjinișul perdelei și pe trandafirii pe care îi zămislea în gherghef lăsa și mai adînc obraji de trandafiri. GALACTION, O. I 70. ◊ Refl. Fără îndoială că în capul lui Năstase Blîndu se zămislise un gînd mare. SADOVEANU, O. VI 353. Atunci, înfricoșata arătare pe care maica Rahila o aștepta se zămisli sub largă undire a dimineții. GALACTION, O. I 322. Căci vecinicia ce nu-ncepe și nu sfîrșeșle niciodată Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire neîncetată. MACEDONSKI, O. I 230.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Înv. și arh.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Slav (v. sl. zamysliti).

A SE ZĂMISLÍ mă ~ésc intranz. 1) A apărea pe lume; a căpăta viață; a se naște. 2) fig. A lua naștere; a se constitui; a se forma; a apărea. /<sl. zamysliti

A ZĂMISLÍ ~ésc tranz. înv. 1) A face să ia ființă (prin fecundare). 2) A face să se zămislească. /<sl. zamysliti

arată toate definițiile

Intrare: zămislire
zămislire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zămislire
  • zămislirea
plural
  • zămisliri
  • zămislirile
genitiv-dativ singular
  • zămisliri
  • zămislirii
plural
  • zămisliri
  • zămislirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zămisli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zămisli
  • zămislire
  • zămislit
  • zămislitu‑
  • zămislind
  • zămislindu‑
singular plural
  • zămislește
  • zămisliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zămislesc
(să)
  • zămislesc
  • zămisleam
  • zămislii
  • zămislisem
a II-a (tu)
  • zămislești
(să)
  • zămislești
  • zămisleai
  • zămisliși
  • zămisliseși
a III-a (el, ea)
  • zămislește
(să)
  • zămislească
  • zămislea
  • zămisli
  • zămislise
plural I (noi)
  • zămislim
(să)
  • zămislim
  • zămisleam
  • zămislirăm
  • zămisliserăm
  • zămislisem
a II-a (voi)
  • zămisliți
(să)
  • zămisliți
  • zămisleați
  • zămislirăți
  • zămisliserăți
  • zămisliseți
a III-a (ei, ele)
  • zămislesc
(să)
  • zămislească
  • zămisleau
  • zămisli
  • zămisliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zămislire

  • exemple
    • E oare indiferent dacă muma omului, pînă la zămislire și după ea, a trăit în aer curat, în belșug, iubind pe bărbatul său, ori a trăit în societatea capitalistă ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni...? GHEREA, ST. CR. II 17.
      surse: DLRLC
    • Dobitoace toate... Cătră zămisliri și creșteri se văd din fire silite. CONACHI, P. 295.
      surse: DLRLC
    • figurat Iubire, sete de viață. Tu faci să circule în lume Puterea ta de zămislire Și miliardele de forme De-a lungul vremii să se-nșire. VLAHUȚĂ, O. A. I 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zămisli
    surse: DEX '98 DEX '09

zămisli

  • 1. popular tranzitiv A concepe fătul; a face pui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: concepe naște procrea attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe urmașul meu... nu-l voi zămisli pînă n-ei fi pregătit să domnești în locul lui. DELAVRANCEA, O. II 93.
      surse: DLRLC
    • Și-i puse numele Pipăruș Petru, căci dintr-un fir de piper era zămislit. RETEGANUL, P. V 27.
      surse: DLRLC
    • Tu nu ești a lui fiică; pre tine Mnemosina Te-a zămislit în sînu-i cu cine știe cine. NEGRUZZI, S. II 215.
      surse: DLRLC
  • 2. popular reflexiv A lua ființă, a se naște, a se întrupa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec, căci în lume de-ați trăit Este o satiră-ntreagă faptul că v-ați zămislit, MACEDONSKI, O. I 97.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Se uită la boierii pre carii el i-a înălțat și i-a îmbogățit; prevede vrajba, neunirea, nesațiul și trădarea zămislind în inimile lor. NEGRUZZI, S. I 272.
      surse: DLRLC
  • 3. popular tranzitiv reflexiv figurat A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 7 exemple
    exemple
    • Tresare-un gînd și moare-o simfonie Din cîntecul cel zămislit de mult. GOGA, C. P. 141.
      surse: DLRLC
    • Sărăcia prin ea însăși are tendința de a zămisli sentimentele și caracterele de care am vorbit. GHEREA, ST. CR. III 77.
      surse: DLRLC
    • Precum vremea închisă zămislește visuri spăimîntoase, așa poate că oi fi avînd și eu peri răi și te înșală părerile. ISPIRESCU, L. 288.
      surse: DLRLC
    • rar (Cu privire la obiecte concrete) Oleana ridica de pe fereastră paianjinișul perdelei și pe trandafirii pe care îi zămislea în gherghef lăsa și mai adînc obraji de trandafiri. GALACTION, O. I 70.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Fără îndoială că în capul lui Năstase Blîndu se zămislise un gînd mare. SADOVEANU, O. VI 353.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Atunci, înfricoșata arătare pe care maica Rahila o aștepta se zămisli sub largă undire a dimineții. GALACTION, O. I 322.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Căci vecinicia ce nu-ncepe și nu sfîrșește niciodată Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire neîncetată. MACEDONSKI, O. I 230.
      surse: DLRLC

etimologie: