12 definiții pentru zăcășie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂCĂȘÍE s. f. (Pop.) Zăcășeală (1). – Zăcaș + suf. -ie.

zăcășie sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: zăcaș + -ie] (Pop) 1-2 Boală (1-2). 3 Inerție. 4 Răutate. 5 Invidie. 6 Răzbunare.

zăcășie s.f. (pop.) Zăcășeălă. Mi-a turburat ani întregi și proaspeți cu o zăcășie de prisos (POPA). • pl. -ii. g.-d. -iei. /zăcaș + -ie.

ZĂCĂȘÍE s. f. (Reg.) Zăcășeală (1). – Zăcaș + suf. -ie.

ZĂCĂȘÍE s. f. (Regional) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare; zăcășeală. Sînt unii care... se hrănesc cu o nepregetată ciudă, c-o adîncă zăcășie, care în veci le ține mintea vegheată și le pornește sufletul la viclenii și la răutăți. ODOBESCU, S. A. 124. 2. Inerție, nepăsare, lîncezeală, boală.

ZĂCĂȘÍE s. f. (Reg.) Zăcășeală. – Din zăcaș + suf. -ie.

zăcășie f. animozitate, ură: se hrănește cu o adâncă zăcășie OD.

zăcășeálă f., pl. elĭ, și zăcășie f. Munt. vest. Caracteru omuluĭ zăcaș, dorință de răzbunare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăcășíe (pop.) s. f., art. zăcășía, g.-d. zăcășíi, art. zăcășíei

zăcășíe s. f., art. zăcășía, g.-d. zăcășíi, art. zacășíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂCĂȘÍE s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, răutate.

zăcășie s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RĂUTATE.

Intrare: zăcășie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcășie
  • zăcășia
plural
genitiv-dativ singular
  • zăcășii
  • zăcășiei
plural
vocativ singular
plural

zăcășie

etimologie:

  • Zăcaș + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM