2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi.

ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi.

zâmbire sf [At: HELIADE, O. I, 151 / V: (înv) zim~ / Pl: ~ri / E: zâmbi] 1-2 Zâmbet (1-2). 3 (Îvr; îs; îf zimbire) Zimbire a râde Zâmbet (1).

ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. ♦ Fig. Strălucire; scânteiere.

ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se.

ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se.

zâmbi vi [At: ANON. CAR. / V: (înv) zim~, (reg) gim~, ~mțî, ~mzî, jim~, jâ~ / Pzi: ~besc / E: vsl *замби cf bg замби „a se rânji”] 1 (D. oameni) A schița o mișcare ușoară de alungire a buzelor (de mică intensitate), însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima, de obicei, bucurie, satisfacție etc. Si: a surâde (1). 2 (Îvp; îe) A (se) ~ a râde (sau de râs) A începe să surâdă (1). 3 (Îvp; îae) A surâde (1) reținut. 4 (D. ochi, privire) A exprima voioșie, veselie. 5 (Fig) A fi (cuiva) favorabil. 6 (Fig) A fi pe plac (cuiva) Si: a conveni (3). 7 (D. aștri sau surse de lumină) A lumina. 8 (D. aștri sau surse de lumină) A se ivi.

zingi[1] v vz zâmbi

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

zîmbi vb. IV. intr. 1 (despre oameni) A schița o mișcare ușoară a buzelor, a ochilor, a feței, ca expresie a unei bucurii sau a unei satisfacții; a surîde. Zîmbiră între dînșii bătrînii tai prieteni (EMIN.). ◊ (cu pron. in dat.) Tinerele femei îsi zîmbesc una alteia (CA. PETR.). ◊ Expr. A zîmbi a rîde (sau de rîs) = a începe să surîdă, a surîde reținut. După aceea... a zîmbit a rîde, bătîndu-mă pe spate (SADOV.). A zîmbi mînzește v. mînzește. A-i zîmbi cuiva mustața v. mustață. A zîmbi pe sub mustață (ori mustăți) v. mustață. A zîmbi strîmb v. strîmb. A zîmbi subțire v. subțire. ◊ Fig. Zîmbește toamna uneori ca un strigoi al primăverii (TOPÎR.). ♦ (despre ochi, privire) A exprima voioșie, veselie. Privirile lui Barbu zîmbiră de după ochelari (VIN.). 2 Fig. (constr. cu un compl. în dat.) A fi (cuiva) favorabil. În aceeași zi, pentru întîiași dată, i-a zîmbit și lui norocul (COCEA.). ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. Propunerea aceasta zîmbi bătrînului (C. NEGR.). 3 Fig. (despre aștri sau despre surse de lumină) A lumina; a se ivi. Ca și-atunci... Și-n cer zîmbește aceeași lună (MACED.). • prez.ind. -esc. /sl. veche зѫбнтн сѫ; cf. bg. зъбя се „a se rînji”.

zîmbire s.f. Faptul de a zîmbi; zîmbet, surîs; (înv.) zîmbitură. Să mîngîi junia mea bogată Cu-a ta zîmbire dulce și curată (EMIN.). • pl. -i /v. zîmbi.

ZÎMBÍ, zîmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima bucurie sau satisfacție; a surîde. Pe urmă își luă seama, zîmbi melancolic. REBREANU, R. I 163. După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144. O, farmec al prunciei, putere, blînd mister! Cînd ne zîmbesc copiii, fug norii de pe cer. ALECSANDRI, T. II 546. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Domnul asculta și zîmbet zîmbea... TEODORESCU, P. P. 25. ♦ (Despre ochi, privire) A exprima veselie, voioșie. Cînd i-arn vorbit, privirea ei zîmbea, înviorată. COȘBUC, P. II 267. 2. Fig. A avea o înfățișare plăcută, care provoacă buna dispoziție; a străluci, a sclipi, a scînteia (de lumină, de curățenie). Zîmbește vesel soarele bălai și steagurile roșii ard în soare. BENIUC, S. 56. Destrame-se a gîndurilor ceață, în orice colț zîmbească veselia. CERNA, P. 52. Din loc în loc aș trece în climele străine. Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi. ALEXANDRESCU, P. 45. 3. Fig. (Construit cu un complement în dativ) A fi (cuiva) favorabil. Norocul îmi zîmbește.Căsuțele răsar albe din frunzișurile grădinilor, parcă ar zîmbi înserării. SADOVEANU, O. VII 218. ♦ A-și manifesta veselia la vederea cuiva. Din ceruri albastre Luceferii se desfac, zîmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. EMINESCU, O. IV 398. Astfel soarta crunt răpește Tot ce-n lume ne zîmbește. ALECSANDRI, P. A. 64. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare din partea cuiva, a constitui o ademenire pentru cineva. Propunerea aceasta zîmbi bătrînului. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ Expr. A-i zîmbi (cuiva) mustața v. mustață. (Popular) A zîmbi a rîde = a zîmbi reținut, discret. Zîmbești a rîde și nu-mi place rîsul acesta. PETRESCU, R. DR. 92. Știind pe îngrijitorul bisericii om bun de comedii, starețul pricepu numaidecît care e pricina și zîmbi a rîde. STĂNOIU, C. I. 114. El au zîmbit a rîde și au scos năframa ei din buzunar și au pus-o la gură, ca să se-ndosească că rîde. SBIERA, P. 133.

ZÎMBÍRE, zîmbiri, s. f. 1. Acțiunea de a zîmbi și rezultatul ei; zîmbet, surîs. O, vis ferice de iubire, Mireasă blîndă din povești, Nu mai zimbil A ta zîmbire Mi-arată cît de dulce ești. EMINESCU, O. I 117. Săniuța, cuib de iarnă, e cam strimtă pentru doi. Tu zîmbești? Zîmbirea-ți zice că e bună pentru noi. ALECSANDRI, O. 169. Binele ades vine pe urmele mîhnirei Și o zîmbire dulce, dup-un amar suspin. ALEXANDRESCU, M. 3. (Poetic) În salon soarele așterne deodată o pînză tremurătoare de argint. Mobilele scumpe și vechi parcă ies la o zîmbire din umbra lor rece. SADOVEANU, O. V 622. 2. Fig. Strălucire; scînteiere. Tainicele-i raze, dînd pieziș pre o zidire... Mîngîie a ei ruină cu o palidă zîmbire. ALEXANDRESCU, M. 20.

ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima bucurie sau satisfacție; a surâde. 2. Fig. A avea o înfățișare plăcută; a străluci, a scânteia. 3. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. Propunerea aceasta zâmbi bătrânului (NEGRUZZI). – Slav (v. sl. zonbŭ „dinte”; bg. zăbja se).

A ZÂMBÍ ~ésc intranz. 1) A schița un zâmbet (pentru a exprima un sentiment de bucurie, de satisfacție etc.); a surâde. 2) fig. A avea un aspect agreabil. Soarele îi ~ește. 3) fig. A prevesti o perspectivă ispititoare; a surâde. Soarta îi ~ a doua oară. /<sl. zonbu, bulg. zăbja se

zâmbì v. a surâde. [Tras din slav. ZOBŬ, dinte: lit. a scrâșni din dinți (ca câinele); v. zâmbre].

zîmbésc v. intr. (vsl. *zombiti, d. zombŭ și zombrŭ, dinte, adică „a-țĭ arăta dințiĭ”, ca a te fasoli și bg. zybĭy se, a-țĭ arăta dințiĭ. V. zîmbesc). Surîd, rîd puțin. Vechĭ. Azĭ nord. Zîmbesc a rîde (VR. 1923, 4, 22). V. refl. Vechĭ. S’aŭ zîmbit a rîde (Let. 2, 201). – Și jî-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri

zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri

zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă

arată toate definițiile

Intrare: zâmbire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâmbire
  • zâmbirea
plural
  • zâmbiri
  • zâmbirile
genitiv-dativ singular
  • zâmbiri
  • zâmbirii
plural
  • zâmbiri
  • zâmbirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zâmbi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zâmbi
  • zâmbire
  • zâmbit
  • zâmbitu‑
  • zâmbind
  • zâmbindu‑
singular plural
  • zâmbește
  • zâmbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zâmbesc
(să)
  • zâmbesc
  • zâmbeam
  • zâmbii
  • zâmbisem
a II-a (tu)
  • zâmbești
(să)
  • zâmbești
  • zâmbeai
  • zâmbiși
  • zâmbiseși
a III-a (el, ea)
  • zâmbește
(să)
  • zâmbească
  • zâmbea
  • zâmbi
  • zâmbise
plural I (noi)
  • zâmbim
(să)
  • zâmbim
  • zâmbeam
  • zâmbirăm
  • zâmbiserăm
  • zâmbisem
a II-a (voi)
  • zâmbiți
(să)
  • zâmbiți
  • zâmbeați
  • zâmbirăți
  • zâmbiserăți
  • zâmbiseți
a III-a (ei, ele)
  • zâmbesc
(să)
  • zâmbească
  • zâmbeau
  • zâmbi
  • zâmbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zâmbire

  • 1. Faptul de a zâmbi.
    exemple
    • O, vis ferice de iubire, Mireasă blîndă din povești, Nu mai zimbi! A ta zîmbire Mi-arată cît de dulce ești. EMINESCU, O. I 117.
      surse: DLRLC
    • Săniuța, cuib de iarnă, e cam strimtă pentru doi... Tu zîmbești? Zîmbirea-ți zice că e bună pentru noi. ALECSANDRI, O. 169.
      surse: DLRLC
    • Binele ades vine pe urmele mîhnirei Și o zîmbire dulce, dup-un amar suspin. ALEXANDRESCU, M. 3.
      surse: DLRLC
    • poetic În salon soarele așterne deodată o pînză tremurătoare de argint. Mobilele scumpe și vechi parcă ies la o zîmbire din umbra lor rece. SADOVEANU, O. V 622.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Tainicele-i raze, dînd pieziș pre o zidire... Mîngîie a ei ruină cu o palidă zîmbire. ALEXANDRESCU, M. 20.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zâmbi
    surse: DEX '98 DEX '09

zâmbi

  • 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: surâde attach_file 4 exemple
    exemple
    • Pe urmă își luă seama, zîmbi melancolic. REBREANU, R. I 163.
      surse: DLRLC
    • După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144.
      surse: DLRLC
    • O, farmec al prunciei, putere, blînd mister! Cînd ne zîmbesc copiii, fug norii de pe cer. ALECSANDRI, T. II 546.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv (Cu complement intern) Domnul asculta și zîmbet zîmbea... TEODORESCU, P. P. 25.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ochi, privire) A exprima veselie, voioșie.
      exemple
      • Cînd i-am vorbit, privirea ei zîmbea, înviorată. COȘBUC, P. II 267.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A avea o înfățișare plăcută, care provoacă buna dispoziție; a străluci, a sclipi, a scînteia (de lumină, de curățenie).
    surse: DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Zîmbește vesel soarele bălai și steagurile roșii ard în soare. BENIUC, S. 56.
      surse: DLRLC
    • Destrame-se a gîndurilor ceață, în orice colț zîmbească veselia. CERNA, P. 52.
      surse: DLRLC
    • Din loc în loc aș trece în climele străine. Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi. ALEXANDRESCU, P. 45.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A fi (cuiva) favorabil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Norocul îmi zâmbește.
      surse: DLRLC
    • Căsuțele răsar albe din frunzișurile grădinilor, parcă ar zîmbi înserării. SADOVEANU, O. VII 218.
      surse: DLRLC
    • Soarta îi zâmbi a doua oară.
      surse: NODEX
    • diferențiere A prevesti o perspectivă ispititoare.
      surse: NODEX sinonime: surâde
    • 3.1. A-și manifesta veselia la vederea cuiva.
      exemple
      • Din ceruri albastre Luceferii se desfac, zîmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. EMINESCU, O. IV 398.
        surse: DLRLC
      • Astfel soarta crunt răpește Tot ce-n lume ne zîmbește. ALECSANDRI, P. A. 64.
        surse: DLRLC
    • 3.2. A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Propunerea aceasta zîmbi bătrînului. NEGRUZZI, S. I 245.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 3.4. expresie popular A zâmbi a râde = a zâmbi reținut, discret.
      exemple
      • Zîmbești a rîde și nu-mi place rîsul acesta. PETRESCU, R. DR. 92.
        surse: DLRLC
      • Știind pe îngrijitorul bisericii om bun de comedii, starețul pricepu numaidecît care e pricina și zîmbi a rîde. STĂNOIU, C. I. 114.
        surse: DLRLC
      • El au zîmbit a rîde și au scos năframa ei din buzunar și au pus-o la gură, ca să se-ndosească că rîde. SBIERA, P. 133.
        surse: DLRLC

etimologie: