ZÎMBITOR adj. verb. ZÎMBI. Care zîmbește: ăst om bun ca pîinea, totdeauna ~, ...devine acru și stifos de cîte ori s’o întîmpla să-i meargă rău la preferanță (BR.-VN.); o băbușcă măruntă, ...nu posomorîtă, cum mi-o ’nchipuisem, ci zîmbitoare, deși cu un fel de umbră de răutate (SLV.); primăvara se arăta veselă și zîmbitoare (NEGR.).