surâs sn [At: HELIADE, C. II, 388 / V: (înv) ~ris, (îvr) ~râz / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: surâde] 1 Zâmbet (1). 2 Mișcare ușoară de alungire a buzelor însoțită de o expresie specifică a feței pentru a exprima de obicei bucurie, satisfacție etc. Si: zâmbire, (înv) surâdere (2), zâmbitură.

SURÂS s.n. Zîmbet. [Pl. -suri, -se. / < fr. sourire, după rîs].

SURÂS s. n. acțiunea de a surâde; zâmbet. (după fr. sourire)

SURÂS ~uri n. Râs ușor, fără sunete, exprimat numai prin destinderea buzelor; zâmbet. /<fr. sourir

surâs n. râs tăcut și liniștit.

surâz sn vz surâs

suris sn vz surâs

SURÎS, surîsuri, s. n. Faptul de a surîde; rîs tăcut, redus la o mișcare specifică a buzelor; zîmbet. Surîsul mamei legănîndu-și visul. FRUNZĂ, Z. 19. Avîntul lui stîrni mici surîsuri ironice primprejur. REBREANU, R. I 40. Radu avea un surîs trist, care pe Gheorghe îl amăra cumplit. VLAHUȚĂ, O. A. I 99. ◊ Fig. Și-mi înfloreai în suflet tot mai dragă, Curată ca surîsul dimineții. CERNA, P. 109. – Pl. și: (rar) surîse (EMINESCU, O. IV 83).

*surîs n., pl. urĭ (fr. sourire și souris). Zîmbet.

surâs s. n., pl. surâsuri

surâs s. n., pl. surâsuri

surâs s. n., pl. surâsuri

SURÂS s. v. zâmbet.

SURÎS s. zîmbet, zîmbire, (înv.) surîdere, zîmbitură.

Surîsul Giocondei – Gioconda, capodopera lui Leonardo da Vinci, este portretul frumoasei Mona Lisa Gherardini, soția patricianului florentin Francesco di Zanovi del Giocondo, de unde vine și numele acestui tablou, la care marele artist a lucrat cinci ani (1501-1506). Portretul, aflat în muzeul „Louvre” din Paris, a rămas vestit îndeosebi prin acel încîntător surîs al Giocondei, pe care privitorii îl admiră profund tulburați. Dovadă că el a ajuns și termen de comparație. Scriitorul englez Aldous Huxley și-a intitulat o povestire Surîsul Giocondei. PLAS.