2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRAV s. n. v. vraf.

VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman (de obicei de același fel așezate în dezordine). [Var.: vrav s. n.] – Din sl. vrahŭ.

vraf sn [At: DOSOFTEI, PS. ap. TDRG / V: (reg) ~av / Pl: ~uri / E: vsl врахъ] 1 Teanc. 2 Grămadă (1). 3 Maldăr.

VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman. [Var.: vrav s. n.] – Din sl. vrahŭ.

VRAF, vrafuri, s. n. (Și în forma vrav; folosit mai ales la sg.) 1. Teanc. Noi telegrame, un vraf întreg, scrisori, bilete, îi veneau mereu. AGÎRBICEANU, S. P. 142. Plutonierul, om vechi, cu multă experiență, întinse un vraf de hîrtii pe masă, vorbind cu glas domol și blajin. BART, S. M. 78. Într-una din zile... le-a luat cu vravul și le-a vîndut. CREANGĂ, A. 142. 2. Grămadă, morman. V. stivă. Aruncă pe cărbunii din vatră un vraf de uscături. GALACTION, O. I 148. Grîul a rămas vrav în mijloc, ca ales pe masă. RETEGANUL, P. IV 77. Chiar atunci avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie. CREANGĂ, P. 245.- Variantă: vrav s. n.

VRAF ~uri n. Grămadă de obiecte aruncate în dezordine. /<sl. vrahu

vraf n. 1. grămadă de grâu strâns la par; 2. massă confuză; un vraf de hârtii. [Slav. VRAHŬ, vânturarea grânelor, morman].

vraf n., pl. urĭ (vsl. vrahŭ, treĭerare, morman. V. vrașilă, vrășulesc, răvășesc și hraĭ). Grămadă, morman (de grîŭ adunat la steajăr, la paru ariiĭ). Grămadă confuză (nu teanc): vrafurĭ de hîrtiĭ, de cărțĭ. – În nord vrav și (pin confuziune cu brac 1) și brac: bracurĭ de cărțĭ. În Ban. vraŭ. V. claĭe, clit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRAF s. grămadă, maldăr, teanc, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vraf (-furi), s. n. Grămadă, maldăr, morman, teanc. – Var. Mold., Trans. vrav, Banat vrau. Sl. vrachŭ (Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 72), de la vrĕšti, vrŭcha „a zdrobi”; s-a zis întîi despre grămezile de snopi adunați pe arie. – Der. vrăfui (var. vrăvui), vb. (a așeza în vraf).

Intrare: vrav
vrav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vraf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vraf
  • vraful
  • vrafu‑
plural
  • vrafuri
  • vrafurile
genitiv-dativ singular
  • vraf
  • vrafului
plural
  • vrafuri
  • vrafurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrav
  • vravul
  • vravu‑
plural
  • vravuri
  • vravurile
genitiv-dativ singular
  • vrav
  • vravului
plural
  • vravuri
  • vravurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vraf vrav

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Noi telegrame, un vraf întreg, scrisori, bilete, îi veneau mereu. AGÎRBICEANU, S. P. 142.
      surse: DLRLC
    • Plutonierul, om vechi, cu multă experiență, întinse un vraf de hîrtii pe masă, vorbind cu glas domol și blajin. BART, S. M. 78.
      surse: DLRLC
    • Într-una din zile... le-a luat cu vravul și le-a vîndut. CREANGĂ, A. 142.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Grămadă (de obicei de același fel așezate în dezordine).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: grămadă maldăr morman attach_file 3 exemple
      exemple
      • Aruncă pe cărbunii din vatră un vraf de uscături. GALACTION, O. I 148.
        surse: DLRLC
      • Grîul a rămas vrav în mijloc, ca ales pe masă. RETEGANUL, P. IV 77.
        surse: DLRLC
      • Chiar atunci avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie. CREANGĂ, P. 245.
        surse: DLRLC

etimologie: