vraf s.n. 1 (de obicei cu determ. introduse prin prep. „de”) Mulțime de obiecte de același fel așezate (în dezordine) unele peste altele; cantitate (mare) de materii sau de materiale strînse ori aflate la un loc; grămadă, maldăr, morman; teanc. Avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie (CR.). ◊ (adv.) Un morman de cărți... erau puse vraf pe parchet (CĂL.). 2 Colect (înv., pop.) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați cu ajutorul vitelor sau prin îmblătire; grămadă de boabe (de grîu) amestecate cu pleavă, rămasă pe arie pînă la vînturare; boabe de cereale desprinse din spic și adunate grămadă. Doi sau trei cai... se-nvîrteau pe un vraf de grîu (D. ZAMF.). ◊ (adv.) Grîul rămîne vrav în mijloc (CĂL.). • pl. -uri. și (înv., reg.) vrah, vrav s.n. /<sl. veche врахъ.