16 definiții pentru vrană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRÁNĂ, vrane, s. f. 1. Orificiu făcut într-un butoi pentru umplerea și golirea acestuia. 2. Parte a morii prin care curge făina. – Din bg. vrana.

vra sf [At: (a. 1788) MOLNAR, ap. TDRG. / Pl: ~ne / E: bg врана] 1 Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. 2 Parte a morii prin care curge făina. 3 (Apc; reg) Urdiniș.

vra s.f. 1 Orificiu rotund sau dreptunghiular făcut (în doagele de) la butoaie (înfundate) pentru umplere, golire, aerisire etc. Dînd afară dopul, Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește (C. NEGR.). 2 Uluc, jgheab prin care curge faina măcinată la moară. 3 (pop.) Gaură la fluier, prin care iese aerul din camera de rezonanță. • pl. -e. <sl. veche врана; cf. bg. врана.

VRÁNĂ, vrane, s. f. 1. Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. 2. Parte a morii prin care curge făina. – Din bg. vrana.

VRÁNĂ, vrane, s. f. 1. Gaură rotundă sau dreptunghiulară la butoaiele înfundate, făcută pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. Cepul, măre, că scotea, Gura-n vrană că-și punea, Num’o dată că sorbea. TEODORESCU, P. P. 673. 2. Parte a morii prin care curge făina; piscoaie.

VRÁNĂ ~e f. 1) gaură mică la butoaiele înfundate, prin care se toarnă sau se scurge vinul. 2) Dopul cu care se astupă această gaură. /<bulg. vrana

vrană f. 1. gaură ce se află de amândouă părțile în vasele înfundate și prin care se introduce lichidul; 2. urdiniș. [Bulg. VRANĂ, dop (de unde, românește, gaură de dop)].

vránă f., pl. e și ănĭ (bg. vraná, vrană). Gaura cea mare pin care se toarnă vinu în butoĭ. Gaură, răsuflătoare. V. preduf.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vra s. f., g.-d. art. vranei; pl. vrane

vra s. f., g.-d. art. vranei; pl. vrane

vránă s. f., g.-d. art. vránei; pl. vráne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VRÁNĂ s. 1. (reg.) preduf, (prin Maram.) sadă, (prin Dobr.) tapă. (~ la butoi.) 2. (TEHN.) piscoaie, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)

VRA s. 1. (reg.) preduf, (prin Maram.) sadă, (prin Dobr.) tapă. (~ la butoi.) 2. (TEHN.) piscoaie, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vránă (-ắni), s. f.1. Gaură de butoi, cep. – 2. Gaură de flaut. Sl. vrana (Cihac, II, 465; Conev 63), cf. bg. vraná, sb. vranja, pol. wrona.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vránă, vrăni, s.f. – (reg.) 1. Gaură de butoi, cep: „Cu fir roșu l-o legat, / Pe vrană de toc l-o băgat” (Bârlea, 1924, II: 404). 2. Orificiul de la capătul fluierului: „Cu vrănuța cătă vânt. / Când vântuțu a sufla / Fluierașu-a fluiera” (Bilțiu, 1990: 19). – Din bg. vrana „dop” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA); din sl. vrana (Cihac, Conev, cf. DER).

vránă, vrăni, s.f. – 1. Gaură de butoi, cep: „Cu fir roșu l-o legat, / Pe vrană de toc l-o băgat” (Bârlea 1924 II: 404). 2. Orificiul de la capătul fluierului: „Cu vrănuța cătă vânt. / Când vântuțu a sufla / Fluierașu-a fluiera” (Bilțiu 1990: 19). – Din sl. vrana, cf. bg. vrana (DER).

Intrare: vrană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vra
  • vrana
plural
  • vrane
  • vranele
genitiv-dativ singular
  • vrane
  • vranei
plural
  • vrane
  • vranelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vra, vranesubstantiv feminin

  • 1. Orificiu făcut într-un butoi pentru umplerea și golirea acestuia. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. DLRLC
    • format_quote Cepul, măre, că scotea, Gura-n vrană că-și punea, Num’o dată că sorbea. TEODORESCU, P. P. 673. DLRLC
  • 2. Dopul cu care se astupă această gaură. NODEX
  • 3. Parte a morii prin care curge făina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: piscoaie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.