16 definiții pentru piscoaie piscoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISCOÁIE, (I) piscoaie, s. f., (II) piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om scund. [Var.: (1) piscói s. m.] – Et. nec.

PISCOÁIE, piscoi, s. f. (Regional) 1. Parte a morii, prin care curge făina; vrană. V. scoc. Că mi-i moara Lîngă casă, Cu piscoaia pe fereastră Și curge făina-n casă. MARIAN, S. 49. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). Organele cu șapte sute de piscoi, unele groase, altele subțiri. La TDRG.

PISCOÁIE, piscoi, s. f. (Reg.) 1. Deschizătură prin care curge făina la moară; vrană. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). – Din pisc + suf. -oaie.

piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe (vsl. pisku, fluĭer, piskati, a cînta din fluĭer. V. pisc și piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă la moară. V. pușcocĭ și pițigoaĭe.

PISCÓI s. m. v. piscoaie.

PISCÓI, piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om mic de statură, sfrijit, pipernicit. – Et. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piscoáie1 (fluier) (reg.) s. f., art. piscoáia, g.-d. art. piscoáiei; pl. piscoáie

piscoáie2/piscói1 (tub sonor, oboi, parte a morii) (pop.) s. f. / s. m., pl. piscoáie/piscói

piscoáie (fluier pentru copii) s. f., art. piscoáia, g.-d. art. piscoáiei; pl. piscoáie

piscoáie s. f. /piscói s. m. (tub sonor, oboi, vrană), pl. f. piscoáie/m. piscói

piscói2 (om scund) (reg.) s. m., pl. piscói, art. piscóii

piscói (om scund) s. m., pl. piscói, art. piscóii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PISCOÁIE s. (TEHN.) vrană, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)

PISCOAIE s. (TEHN.) vrană, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

piscói, piscói, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. 2. om mic de statură, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge făina în covata morii; vrană. 4. (înv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergătoare a morii. 7. teica morii, covata, lada în care curge făina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc.

Intrare: piscoaie
piscoaie1 (pl. -oaie) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piscoaie
  • piscoaia
plural
  • piscoaie
  • piscoaiele
genitiv-dativ singular
  • piscoaie
  • piscoaiei
plural
  • piscoaie
  • piscoaielor
vocativ singular
plural
piscoaie2 (pl. -oi) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piscoaie
  • piscoaia
plural
  • piscoi
  • piscoile
genitiv-dativ singular
  • piscoi
  • piscoii
plural
  • piscoi
  • piscoilor
vocativ singular
plural
piscoi (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piscoi
  • piscoiul
  • piscoiu‑
plural
  • piscoi
  • piscoii
genitiv-dativ singular
  • piscoi
  • piscoiului
plural
  • piscoi
  • piscoilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)