vrană s.f. 1 Orificiu rotund sau dreptunghiular făcut (în doagele de) la butoaie (înfundate) pentru umplere, golire, aerisire etc. Dînd afară dopul, Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește (C. NEGR.). 2 Uluc, jgheab prin care curge faina măcinată la moară. 3 (pop.) Gaură la fluier, prin care iese aerul din camera de rezonanță. • pl. -e. <sl. veche врана; cf. bg. врана.