2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vraciu m. pop. doftor: s’aducem pe toți vracii să-ți dea leacul ISP. [Slav. VRAČ, medic (serb.: vrăjitor, v. vrajă), magia și medicina fiind inseparabile în trecut (și azi încă la țară): boalele, ce se cred produse de duhuri rele, sunt alungate cu anumite formule, cu descântece, mai mult șoptite decât rostite (v. farmec și șișcă)].

VRACI, vraci, s. n. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĭ.

vraci [At: PSALT. 324 / Pl: ~ sm, ~uri sn / E: slv врачь] 1 sm (Îvp) Persoană care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor prin mijloace emprice sau oculte. 2 sm (Îvp; pex) Medic. 3 sm (Îvp; fig) Tămăduitor (de suferințe sufletești). 4 sm (Îvp; fig) Salvator. 5 sm (Fig) Persoană care încântă. 6 sn (Reg; lpl) Vrajă (1). 7 sn (Reg; ccr) Obiect vrăjit.

VRACI, vraci, s. m. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĩ.

VRACI, vraci, s. m. (Învechit și popular) 1. Medic, doctor; tămăduitor. Vraciul îi dădu bune nădejdi și, după mai multe zile de muncă, puse pe băiat.pe picioare cu zile, încă slab, dar vindecat de boala ce-i pricinuise întristarea și oboseala. POPESCU, B. III 15. Vremea va potoli necunoscuta ei patimă, mai bine decît leacurile vracilor. ODOBESCU, S. I 138. Din boală vraciul te scoate, Iară din urît nu poate. ALECSANDRI, P. P. 307. 2. Vrăjitor. Veniți, vraci și vrăjitoare, puișorul să-mi treziți! EFTIMIU, Î. 122. A îmbiat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1.

vracĭ m., pl. tot așa (vsl. vrač, medic, sîrb. „vrăjitor”. V. vrajă). Vechĭ. Medic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vraci (tămăduitor) s. m., pl. vraci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRACI s. v. doctor, medic, vrăjitor.

vraci s. v. DOCTOR. MEDIC. VRĂJITOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vráci (-ci), s. m. – Medic. – Var. vraciu. Sl. vračĭ (Cihac, II, 468; Conev 93), cf. slov. vračj.Der. vrăcebnicesc, adj. (medical), din sl. vračĭbĭnŭ; vrăcebnicie, s. f. (exercitarea medicinei); vracevanie, s. f. (medicină), din sl. vračevanije; vrăciui, vb. (a exercita meseria de vraci); vrăciuință, s. f. (îngrijire medicală). Toate aceste cuvinte sînt înv.

Intrare: vraciu
vraciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vraci
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vraci
  • vraciul
  • vraciu‑
plural
  • vraci
  • vracii
genitiv-dativ singular
  • vraci
  • vraciului
plural
  • vraci
  • vracilor
vocativ singular
  • vraciule
plural
  • vracilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vraci popular

  • exemple
    • Vraciul îi dădu bune nădejdi și, după mai multe zile de muncă, puse pe băiat pe picioare cu zile, încă slab, dar vindecat de boala ce-i pricinuise întristarea și oboseala. POPESCU, B. III 15.
      surse: DLRLC
    • Vremea va potoli necunoscuta ei patimă, mai bine decît leacurile vracilor. ODOBESCU, S. I 138.
      surse: DLRLC
    • Din boală vraciul te scoate, Iară din urît nu poate. ALECSANDRI, P. P. 307.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Veniți, vraci și vrăjitoare, puișorul să-mi treziți! EFTIMIU, Î. 122.
      surse: DLRLC
    • A îmblat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1.
      surse: DLRLC

etimologie: