VRACI, vraci, s. m. (Învechit și popular) 1. Medic, doctor; tămăduitor. Vraciul îi dădu bune nădejdi și, după mai multe zile de muncă, puse pe băiat.pe picioare cu zile, încă slab, dar vindecat de boala ce-i pricinuise întristarea și oboseala. POPESCU, B. III 15. Vremea va potoli necunoscuta ei patimă, mai bine decît leacurile vracilor. ODOBESCU, S. I 138. Din boală vraciul te scoate, Iară din urît nu poate. ALECSANDRI, P. P. 307. 2. Vrăjitor. Veniți, vraci și vrăjitoare, puișorul să-mi treziți! EFTIMIU, Î. 122. A îmbiat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1.