vraciu m. pop. doftor: s’aducem pe toți vracii să-ți dea leacul ISP. [Slav. VRAČ, medic (serb.: vrăjitor, v. vrajă), magia și medicina fiind inseparabile în trecut (și azi încă la țară): boalele, ce se cred produse de duhuri rele, sunt alungate cu anumite formule, cu descântece, mai mult șoptite decât rostite (v. farmec și șișcă)].

vraciu, -ci.