4 intrări

Articole pe această temă:

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRÁBIE, vrăbii, s. f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată; vrăbete (Passer domesticus).Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată. Vrabia-i tot pui (și ea moare de bătrână), se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este. – Din sl. vrabiĭ.

VRÁBIE, vrăbii, s. f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată; vrăbete (Passer domesticus).Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată. Vrabia-i tot pui (și ea moare de bătrână), se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este. – Din sl. vrabiĩ.

VRÁBIE, vrăbii, s. f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru pe spate, cu pîntecele acoperit cu puf cenușiu, cu ciocul scurt, conic; trăiește pe lîngă locuințele oamenilor și se hrănește cu semințe, viermi, insecte etc. (Passer domesticus). Văd două mustăți cît două vrăbii. SADOVEANU, O. I 461. Într-o clipă, alarmate, Ies din șanțuri vrăbiile, Papura pe lac se zbate Legănîndu-și săbiile. TOPÎRCEANU, P. 151. Mii de vrăbii deșteptate Ciripesc și se alungă pe girezi netrierate. ALECSANDRI, P. A. 127. ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată. Ești cărunt, Lupule, și ai minte de vrabie. REBREANU, R. I 143. Vrabia mălai visează v. mălai. Și vrabia-i tot pui dar numai dracul știe de cînd îi, se spune despre o persoană în vîrstă care pare tînără. ◊ Fig. Un bătrîn... cu vrăbiile mustății cărunte bătăioase, îi strigă lui Tudor cu o gură plină de dinți. CAMIL PETRESCU, O. II 260.

VRÁBIE vrăbii f. Pasăre sedentară de talie mică, cu cioc scurt și conic, având penaj de culoare brună-cafenie cu dungi negre pe spate și cenușii pe pântece. ◊ ~a mălai visează fiecare se gândește la ceea ce îi trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mână pe cioara din par (sau din gard) mai bine mulțumește-te cu puținul de care dispui, decât să râvnești la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij

vrabie f. 1. păsărică cu penele cenușii care strică grânele (Fringilla domestica): vrabia ciripește; 2. pl. de a vrăbii, joc de copii în care jucătorii, așezați ici colea, își întreschimbă locurile. [Slav. VRABIĬ].

vrábie f. (vsl. vrabiĭ, bg. vrabĭeĭ, rus. vorobéĭ). O păsărică care trăĭește pe lîngă casele oamenilor și-șĭ face cuĭbu pe supt streșinĭ și pin alte ascunzătorĭ ale clădirilor și chear pin fîntînĭ (fringilla domestica). Maram. Pasăre. A da vrabia din mînă pe cĭoara de pe gard saŭ din par. V. cĭoară. – În Olt. brabete, din vrabete (bg. vrabec), de unde s’a făcut un pl. vrabețĭ, apoĭ brabețĭ și sing. analogic brabete. Brabețĭ se numesc și resturile de mămăligă din ceaun. Pe la Háțeg cĭoclete. V. vrăbioĭ. – Vrabia (femela) e cenușie pestriță, ĭar vrăbioĭu cafeniŭ pestriț. Se prinde foarte rar în prinzătoare, și dacă în sfârșit cade prinsă, moare de întristare, ca și pițigoĭu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrábie (-bi-e) s. f., art. vrábia (-bi-a), g.-d. art. vrábiei; pl. vrắbii, art. vrắbiile (-bi-i-)

vrábie s. f. (sil. -bi-e), art. vrábia (sil. -bi-a), g.-d. art. vrábiei; pl. vrăbii, art. vrăbiile (sil. -bi-i-)

vrabie, vrăbii, vrăbiei gen. a.

!límba-vrábiei (plantă) (-bi-ei) s. f. art., g.-d. art. límbii-vrábiei

!lúpul-vrắbiilor (pasăre) (-bi-i-) s. m. art.

límba-vrábiei (bot.) s. f.

lúpul-vrăbiilor (pasăre) s. m.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRÁBIE s. (ORNIT.) 1. (Passer domesticus) (reg.) brabete, (Transilv., Ban. și Bucov.) pasăre, (Olt. și Ban.) vrăbete. 2. vrabie-de-trestie (Emberiza schoeniclus) = (reg.) presură-de-trestie, vrabie-de-stuf.

VRABIE s. (ORNIT.) 1. (Passer domesticus) (reg.) brabete, (Transilv., Ban. și Bucov.) pasăre, (Olt. și Ban.) vrăbete. 2. vrabie-de-trestie (Emberiza schoeniclus) = (reg.) presură-de-trestie, vrabie-de-stuf.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vrábie (-ắbii), s. f.1. Pasăre mică (Passer domesticis, P. montanus). – 2. (Arg.) Paznic, agent. – Mr. harabeu. Sl. vrabij (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 463; Conev 53), cf. bg. vrabĕi, slov. vrabelj, rus. vorobeĭ.Der. vrabete (var. vrăbete, v(ă)răbeț, brabete, brăbete, b(ă)răbeț, hrăbeț, hrabete), s. m. (vrabie), din bg. vrabec (Conev 54), sb. vrabac; vrăbier, s. m. (vînător nepriceput); vrăbioară, s. f. (vrabie mică; bucată de carne de vită din regiunea șalelor); vrăbioi, s. m. (masculul vrabiei).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VRABIE subst. 1. – (Sd XVI); Vrăbiescu. 2. Vraghi/e (Sd VII 65; Arh); -i post., 1628 (BCI VII 19). 3. Vrahie (Sur VIII). 4. Vrabcea 1515 (16 B I 110). 5. Vrabeț (Ț Rom 263). 6. Vrăbioiu, munt. BCI XV 161). 7. Horobeiu b. (17 A IV 181) < rus. вopoбeй „vrabie”, fon. ucr.

Intrare: vrabie
  • silabație: vra-bi-e
substantiv feminin (F137)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrabie
  • vrabia
plural
  • vrăbii
  • vrăbiile
genitiv-dativ singular
  • vrăbii
  • vrabiei
plural
  • vrăbii
  • vrăbiilor
vocativ singular
plural
Intrare: Vrabie
Vrabie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vrabie
Intrare: limba-vrabiei
  • silabație: -bi-ei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limba-vrabiei
plural
genitiv-dativ singular
  • limbii-vrabiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lupul-vrăbiilor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lupul-vrăbiilor
plural
genitiv-dativ singular
  • lupului-vrăbiilor
plural
vocativ singular
plural

vrabie

  • 1. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată (Passer domesticus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vrăbete diminutive: vrăbiuță 4 exemple
    exemple
    • Văd două mustăți cît două vrăbii. SADOVEANU, O. I 461.
      surse: DLRLC
    • Într-o clipă, alarmate, Ies din șanțuri vrăbiile, Papura pe lac se zbate Legănîndu-și săbiile. TOPÎRCEANU, P. 151.
      surse: DLRLC
    • Mii de vrăbii deșteptate Ciripesc și se alungă pe girezi netrierate. ALECSANDRI, P. A. 127.
      surse: DLRLC
    • figurat Un bătrîn... cu vrăbiile mustății cărunte bătăioase, îi strigă lui Tudor cu o gură plină de dinți. CAMIL PETRESCU, O. II 260.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ești cărunt, Lupule, și ai minte de vrabie. REBREANU, R. I 143.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Vrabia mălai (8.1.) visează = fiecare se gândește la ceea ce îi trebuie, la ceea ce-i place.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie Vrabia-i tot pui (și ea moare de bătrână), se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Și vrabia-i tot pui dar numai dracul știe de când îi, se spune despre o persoană în vârstă care pare tânără.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Nu da vrabia din mână pe cioara din par (sau din gard) = mai bine mulțumește-te cu puținul de care dispui, decât să râvnești la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure.
      surse: NODEX

etimologie:

limba-vrabiei

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate și cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina).
    surse: DEX '09

etimologie:

lupul-vrăbiilor

  • 1. Pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada de culoare neagră (Lanius excubitor).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: sfrâncioc

etimologie: