2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂJÍT, -Ă, vrăjiți, -te, adj. 1. Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. 2. Fig. Plin de farmec; încântător, fermecător, atrăgător. – V. vrăji.

vrăjit, a [At: (a. 1800) BUDAI-DELEANU, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: vrăji] 1 (În basme și superstiții) Care se află sub influența unei vrăji (1) Si: fermecat2 (1). 2 (Fig) Care este plin de farmec (7) Si: fermecător (4), încântător.

VRĂJÍT, -Ă, vrăjiți, -te, adj. 1. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. 2. Fig. Plin de farmec; încântător, fermecător, atrăgător. – V. vrăji.

VRĂJÍT, -Ă, vrăjiți,. -te, adj. 1. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. Capitala era necunoscutul miraculos, cetatea miragiilor, vrăjita turbincă, unde fiecare va afla tot ce-i poftește inima. C. PETRESCU, C. V. 12. Ajunseră la palatul vrăjit. ISPIRESCU, L. 241. Baba... se afundă în adîncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. EMINESCU, N. 24. 2. Fig. Plin de farmec; încîntător, fermecător. Stă soarele la nămiezi. Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască. VLAHUȚĂ, O. A. II 144. Teiul... Un izvor vrăjit ascunde. EMINESCU, O. I 103.

VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

vrăji [At: (a. 1563) Coresi, ap. TDRG / Pzi: ~jesc / E: vsl вражити] 1 vi (În basme și superstiții) A face vrăji (1). 2 vt (Înv) A prezice. 3 vim (Îe) A fi ~t A fi predestinat. 4 vt A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 5 vt (Pop) A face farmece (2) cuiva. 6 vt (Pop) A descânta (1). 7 vt (Pop) A meni. 8 vt (Fig) A încânta. 9 vt (Fig) A invoca. 10 vt (Fam) A înșela, prin exagerări, lingușiri, minciuni etc., buna-credință a cuiva. 11 vt (Fam; spc; mai ales d. bărbați) A fi galant cu o persoană de sex opus. 12 vi (Fam; îe) A ~ cu cineva A discuta pe un ton galant cu o persoană de sex opus.

VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji pentru a obține transformarea miraculoasă a lucrurilor înconjurătoare. V. descînta. [Orbul] începu a vrăji cu mintie pe jos, pe iarbă, ca să i se ude de rouă și să deie cu ea la ochi. RETEGANUL, P. I 25. Parcă dracul vrăjește, de n-apuc bine a scăpa din una și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. ◊ (Construit cu un pronume personal în dativ) La toți deopotrivă el a vrăjit de dor. ALECSANDRI, T. II 85. ◊ Fig. Vîntul c-o suflare plînsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze și vorbește aiurind. EMINESCU, O. IV 138. ◊ Tranz. Nu v-am spus, mă, că-i nebună! Hai în sat, că ne vrăjește! EFTIMIU, Î. 123. Le-am luat năfrămuțele ca să te vrăjesc pe tine. AGÎRBICEANU, S. P. 25. Spune drept: L-ai descîntat. Cu babe l-ai fermecat. Ori cu vraje l-ai vrăjit? TEODORESCU, P. P. 623. ♦ (În construcții impersonale cu verbul «a fi») A fi scris de mai înainte, a fi ursit, hotărît. Vrăjit era că de-l va pierde Norocul ei să piară-n veci. COȘBUC, P. I 122. 2. Tranz. Fig. A încînta, a fermeca (1). Mierle strecurau ușoare cîntări de flaut, și ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec care trebuia să nu se mai sfîrșească. SADOVEANU, O. IV 78. Sta pe mal vrăjit de glasul valurilor pe care îl asculta într-una. BART, S. M. 61. Era vrăjit de frumusețea drumului care trecea acum pe subt o luncă deasă de sălcii bătrîne. MIRONESCU S. A. 135.

A VRĂJÍ ~ésc 1. tranz. 1) A lega prin vrăji; a supune unor farmece; a fermeca. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a încânta; a fascina; a delecta; a desfăța. 2. intanz. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta. /<sl. vrăžiti

vrăjì v. 1. a face vrăji, a fermeca; 2. fig. a evoca: în prezent vrăjește umbre dintr’al secolelor plan EM.

vrăjésc v. tr. (vsl. vražati, a vrăji, vražiti, a face farmece. V. vrajă, vracĭ). Vest. Farmec: l-a vrăjit. V. intr. Fac farmece. V. boscorodesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjésc, imperf. 3 sg. vrăjeá; conj. prez. 3 să vrăjeáscă; ger. vrăjínd

vrăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjésc, imperf. 3 sg. vrăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjeáscă; ger. vrăjínd

vrăjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRĂJÍT adj. 1. fermecat, (reg.) bosconit. (Un om ~ de o vrăjitoare.) 2. v. fermecat. 3. v. încântat.

VRĂJIT adj. 1. fermecat, (reg.) bosconit. (Un om ~.) 2. fermecat, magic. (O baghetă ~. ) 3. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, încîntat, răpit, sedus, subjugat. (Un public ~.)

VRĂJÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, usca, zbici, zvânta.

VRĂJÍ vb. 1. a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. v. încânta.

arată toate definițiile

Intrare: vrăjit
vrăjit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjit
  • vrăjitul
  • vrăjitu‑
  • vrăji
  • vrăjita
plural
  • vrăjiți
  • vrăjiții
  • vrăjite
  • vrăjitele
genitiv-dativ singular
  • vrăjit
  • vrăjitului
  • vrăjite
  • vrăjitei
plural
  • vrăjiți
  • vrăjiților
  • vrăjite
  • vrăjitelor
vocativ singular
plural
Intrare: vrăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrăji
  • vrăjire
  • vrăjit
  • vrăjitu‑
  • vrăjind
  • vrăjindu‑
singular plural
  • vrăjește
  • vrăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrăjesc
(să)
  • vrăjesc
  • vrăjeam
  • vrăjii
  • vrăjisem
a II-a (tu)
  • vrăjești
(să)
  • vrăjești
  • vrăjeai
  • vrăjiși
  • vrăjiseși
a III-a (el, ea)
  • vrăjește
(să)
  • vrăjească
  • vrăjea
  • vrăji
  • vrăjise
plural I (noi)
  • vrăjim
(să)
  • vrăjim
  • vrăjeam
  • vrăjirăm
  • vrăjiserăm
  • vrăjisem
a II-a (voi)
  • vrăjiți
(să)
  • vrăjiți
  • vrăjeați
  • vrăjirăți
  • vrăjiserăți
  • vrăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • vrăjesc
(să)
  • vrăjească
  • vrăjeau
  • vrăji
  • vrăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vrăjit

  • 1. Aflat sub puterea unei vrăji.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fermecat attach_file 3 exemple
    exemple
    • Capitala era necunoscutul miraculos, cetatea miragiilor, vrăjita turbincă, unde fiecare va afla tot ce-i poftește inima. C. PETRESCU, C. V. 12.
      surse: DLRLC
    • Ajunseră la palatul vrăjit. ISPIRESCU, L. 241.
      surse: DLRLC
    • Baba... se afundă în adîncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. EMINESCU, N. 24.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Plin de farmec.
    exemple
    • Stă soarele la nămiezi. Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască. VLAHUȚĂ, O. A. II 144.
      surse: DLRLC
    • Teiul... Un izvor vrăjit ascunde. EMINESCU, O. I 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vrăji
    surse: DEX '98 DEX '09

vrăji

  • 1. intranzitiv A face vrăji.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: fermeca attach_file 7 exemple
    exemple
    • [Orbul] începu a vrăji cu mînile pe jos, pe iarbă, ca să i se ude de rouă și să deie cu ea la ochi. RETEGANUL, P. I 25.
      surse: DLRLC
    • Parcă dracul vrăjește, de n-apuc bine a scăpa din una și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234.
      surse: DLRLC
    • La toți deopotrivă el a vrăjit de dor. ALECSANDRI, T. II 85.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul c-o suflare plînsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze și vorbește aiurind. EMINESCU, O. IV 138.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Nu v-am spus, mă, că-i nebună! Hai în sat, că ne vrăjește! EFTIMIU, Î. 123.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Le-am luat năfrămuțele ca să te vrăjesc pe tine. AGÎRBICEANU, S. P. 25.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Spune drept: L-ai descîntat. Cu babe l-ai fermecat. Ori cu vraje l-ai vrăjit? TEODORESCU, P. P. 623.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • exemple
    • Mierle strecurau ușoare cîntări de flaut, și ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec care trebuia să nu se mai sfîrșească. SADOVEANU, O. IV 78.
      surse: DLRLC
    • Sta pe mal vrăjit de glasul valurilor pe care îl asculta într-una. BART, S. M. 61.
      surse: DLRLC
    • Era vrăjit de frumusețea drumului care trecea acum pe subt o luncă deasă de sălcii bătrîne. MIRONESCU S. A. 135.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta (?); a meni (?).
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: descânta meni

etimologie: