14 definiții pentru vornicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORNICIE s. f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie.

VORNICIE s. f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie.

vornicie sf [At: M. COSTIN, O. 180 / V: (înv) dv~, ~nec~ / Pl: ~ii / E: vornic + -ie] 1-2 (Înv) Demnitatea de (mare) vornic (1, 14). 3-4 (Înv) Funcția de (mare) vornic (1, 14). 5-6 (Înv) Perioadă de timp în care cineva deținea demnitatea de (mare) vornic și exercita funcția de (mare) vornic (1, 14). 7-8 (Înv) Instituție care era condusă de (un mare) vornic (1, 14). 9-10 Sediul vorniciei (7-8). 11 (În epoca regulamentară și mai târziu) Ministerul de Interne (și serviciile subordonate lui). 12 (Mol; la sfârșitul sec. XVIII și în epoca regulamentară; îs) ~ia de aprozi Instituție cu caracter juridic condusă de vornicul de aprozi. 13 (Înv; îs) ~ia obștirilor (sau de obște) Instituție cu caracter edilitar și judecătoresc condusă de vornicul de obște. 14 (Îvr; îs) ~ia bisericească Ministerul cultelor. 15 (Îvr) Taxa care se plătea vorniciei (7-8). 16 (Îrg) Funcția de primar2 (al unui sat). 17 (Îrg) Localul primăriei. 18 (Pop) Calitatea de vornicel (5) la o nuntă. 19 (Pop) Orație de nuntă Si: (pop) colăcărie (1).

vornicie s.f. 1 (ist.) Demnitate, rang, funcție de vornic. Dar eu numai cu cinzeci și atîta dă mii, ce iau din vornicie? (D. GOL.). ♦ Instituție condusă de un vornic. ♦ Clădire în care vornicul își exercita funcția. Apoi urmau panțirii isprăvniciei, darabanii agiei, aprozii vorniciei, simenii hatmaniei (C. NEGR.). 2 (înv.) Funcția de primar la sat. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu răbușul (CR.). 3 (pop.) Calitatea, funcția de vornicel la o nuntă. • pl. -ii. g.-d. -iei. /vornic + -ie.

VORNICIE s. f. (Învechit) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). Boierii preferau să fie mai multe tronuri mai multe vornicii. HASDEU, L. V. 98. Vezi plăcinta asta? Din pîntecele ei a să iasă vornicia mea. NEGRUZZI, S. I 286. ♦ Instituția, localul în care își exercita vornicul funcția. După povața unui văr al meu... atunci director la vornicie, am prelucrat un proiect de exploatarea sării. GHICA, la CADE. Apoi urmau... aprozii vorniciei. NEGRUZZI, S. I 29. 2. Funcția de primar la sat. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie, numai cu răbușul. CREANGĂ, O. A. 41. ♦ Localul primăriei.

VORNICIE ~i f. înv. 1) Funcție de vornic. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediu unde își exercita vornicul funcția. /vornic + suf. ~ie

VORNICIE s.f. (Mold., ȚR, Ban.) Demnitate, funcție, de (mare) vornic. A: Deodată la boierii mai mărunte, apoi la vorniciia cea mare de Țara de Gios au ajuns. M. COSTIN. Pre Iordache Ruset . . . l-au slobozit și l-au boierit cu vornicia cea mare de Țara de Jos. PSEUDO-MUSTE. B: Slujba ce se numește vornicie era într-adins orînduiți vornicei dăspre partea dumnealui vel vornic atît aici în oraș București cît și afară prin județe. PRAV. COND. 1775. Am hotărît Domniia mea ca vorniciile să-ș urmeze orînduială și lucrarea. PRAV. COND. 1780, s.v. vornicel. C: Vornicsie. ludiciarium officium. AC, 378. Etimologie: vornic + suf. -ie. Vezi și vornic, vornicel.

vornicie f. 1. demnitate de Vornic; 2. jurisdicțiunea sa; 3. ministerul de interne; 4. primărie de sat: de douăzeci de ani de când port vornicia în Pipirig CR.

vornicíe f. Demnitatea de vornic. Jurisdicțiunea (ținutu) luĭ. Ministeru de interne. Primărie de sat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vornicie s. f., art. vornicia, g.-d. vornicii, art. vorniciei

vornicie s. f., art. vornicia, g.-d. vornicii, art. vorniciei

vornicie s. f., art. vornicia, g.-d. vornicii, art. vorniciei; pl. vornicii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VORNICIE s. v. consiliu, primărie, sfat.

vornicie s. v. CONSILIU. PRIMĂRIE. SFAT.

Intrare: vornicie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vornicie
  • vornicia
plural
genitiv-dativ singular
  • vornicii
  • vorniciei
plural
vocativ singular
plural
vornecie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vorniciesubstantiv feminin

învechit
  • 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Boierii preferau să fie mai multe tronuri... mai multe vornicii. HASDEU, L. V. 98. DLRLC
    • format_quote Vezi plăcinta asta? Din pîntecele ei a să iasă vornicia mea. NEGRUZZI, S. I 286. DLRLC
    • 1.1. Durata acestei funcții. NODEX
    • 1.2. Localul în care vornicul își exercita funcția. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote După povața unui văr al meu... atunci director la vornicie, am prelucrat un proiect de exploatarea sării. GHICA, la CADE. DLRLC
      • format_quote Apoi urmau... aprozii vorniciei. NEGRUZZI, S. I 29. DLRLC
  • 2. Funcția de primar la sat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie, numai cu răbușul. CREANGĂ, O. A. 41. DLRLC
    • 2.1. Localul primăriei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Vornic + sufix -ie. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.