VORNICIE s. f. (Învechit) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). Boierii preferau să fie mai multe tronuri mai multe vornicii. HASDEU, L. V. 98. Vezi plăcinta asta? Din pîntecele ei a să iasă vornicia mea. NEGRUZZI, S. I 286. ♦ Instituția, localul în care își exercita vornicul funcția. După povața unui văr al meu... atunci director la vornicie, am prelucrat un proiect de exploatarea sării. GHICA, la CADE. Apoi urmau... aprozii vorniciei. NEGRUZZI, S. I 29. 2. Funcția de primar la sat. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie, numai cu răbușul. CREANGĂ, O. A. 41. ♦ Localul primăriei.