vornicie sf [At: M. COSTIN, O. 180 / V: (înv) dv~, ~nec~ / Pl: ~ii / E: vornic + -ie] 1-2 (Înv) Demnitatea de (mare) vornic (1, 14). 3-4 (Înv) Funcția de (mare) vornic (1, 14). 5-6 (Înv) Perioadă de timp în care cineva deținea demnitatea de (mare) vornic și exercita funcția de (mare) vornic (1, 14). 7-8 (Înv) Instituție care era condusă de (un mare) vornic (1, 14). 9-10 Sediul vorniciei (7-8). 11 (În epoca regulamentară și mai târziu) Ministerul de Interne (și serviciile subordonate lui). 12 (Mol; la sfârșitul sec. XVIII și în epoca regulamentară; îs) ~ia de aprozi Instituție cu caracter juridic condusă de vornicul de aprozi. 13 (Înv; îs) ~ia obștirilor (sau de obște) Instituție cu caracter edilitar și judecătoresc condusă de vornicul de obște. 14 (Îvr; îs) ~ia bisericească Ministerul cultelor. 15 (Îvr) Taxa care se plătea vorniciei (7-8). 16 (Îrg) Funcția de primar² (al unui sat). 17 (Îrg) Localul primăriei. 18 (Pop) Calitatea de vornicel (5) la o nuntă. 19 (Pop) Orație de nuntă Si: (pop) colăcărie (1).