volatilizare sf [At: CONTA, O. F. 536 / Pl: ~zări / E: volatiliza] 1 Evaporare rapidă a lichidelor la temperatura și presiunea obișnuite Si: (înv) volatilizație. 2 (Fig) Dispariție (1). 3 (Fig) Evanescență (1).

volatilizare s.f. Acțiunea de a se volatiliza și rezultatul ei; evaporare. • pl. -ări. /v. volatiliza.

VOLATILIZARE, volatilizări, s. f. Faptul de a se volatiliza; evaporare, vaporizare. Coeficienții de fierbere și de volatilizare ai diferitelor substanțe sînt variabili.

VOLATILIZARE s.f. Acțiunea de a se volatiliza și rezultatul ei; evaporare. [< volatiliza].

VOLATILIZA, volatilizez, vb. I. Refl. (Despre lichide volatile) A se evapora repede. ♦ Fig. A dispărea complet, fără urmă. – Din fr. volatiliser.

volatiliza vtfr [At: MARIN, PR. I, 22/2 / Pzi: ~zez / E: fr volatiliser] 1-2 (D. lichide) A (se) transforma în vapori la temperatura și presiunea obișnuită. 3-4 A dispărea sau a face să dispară complet Si: a pieri.

volatiliza vb. I. I refl. 1 (fiz.; despre lichide) A se evapora repede în condiții de presiune și temperatură obișnuite, trecînd în stare de vapori. 2 Fig. A dispărea complet, fără urmă; a se face nevăzut. Tot ceea ce voisem transcedental în ea s-a volatilizat (CA. PETR.). II tr. (fam.) A șterpeli, a subtiliza, a fura. I-a volatilizat banii din buzunar. • prez.ind. -ez. /<fr. volatiliser.

VOLATILIZA, volatilizez, vb. I. Refl. A se evapora repede (la temperatura obișnuită). ♦ Fig. A dispărea complet, fără urmă. – Din fr. volatiliser.

VOLATILIZA, volatilizez, vb. I. Refl. A se evapora repede, la temperatura obișnuită; fig. a dispărea fără urmă. Își pierduse glasul, se volatilizase. C. PETRESCU, O. P. I 126.

VOLATILIZA vb. I. refl. A se evapora repede. ♦ (Fig.) A dispărea complet, fără urmă. [< fr. volatiliser].

VOLATILIZA vb. I. refl. 1. (despre lichide) a se evapora repede. 2. (fig.) a se face nevăzut, a dispărea. II. tr. (fam.) a șterpeli, a subtiliza, a fura. (< fr. volatiliser)

A SE VOLATILIZA mă ~ez intranz. 1) (despre lichide) A deveni volatil; a căpăta proprietăți volatile. 2) fig. A se face nevăzut; a dispărea fără urmă. /<fr. volatiliser

volatilizà v. a (se) reduce în gaz sau în vapori.

*volatilizéz v. tr. (d. volátil; fr. -iliser). Fiz. Fac volatil, prefac în abur, vaporizez: a volatiliza pucĭoasa. Fig. Iron. Fur: a volatiliza fondurile secrete. V. refl. Mă evaporez: eteru se volatilizează îndată.

volatilizare s. f., g.-d. art. volatilizării; pl. volatilizări

volatilizare s. f., g.-d. art. volatilizării; pl. volatilizări

volatilizare s. f., g.-d. art. volatilizării; pl. volatilizări

volatiliza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă volatilizez, 3 se volatilizează; conj. prez. 1 sg. să mă volatilizez, 3 să se volatilizeze; imper. 2 sg. afirm. volatilizează-te; ger. volatilizăndu-mă

volatiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 volatilizează

volatiliza vb., ind. prez. 1 sg. volatilizez, 3 sg. și pl. volatilizează

volatilizez.

VOLATILIZARE s. v. evaporare.

VOLATILIZARE s. v. dispariție, pieire.

VOLATILIZARE s. (FIZ.) evaporare vaporizare, (rar) vaporizație. (~ unui lichid.)

volatilizare s. v. DISPARIȚIE. PIEIRE.

VOLATILIZA vb. v. dispărea, pieri.

VOLATILIZA vb. v. evapora.

volatiliza vb. v. DISPĂREA. PIERI.

VOLATILIZA vb. (FIZ.) a (se) evapora, a (se) vaporiza. (Lichidul s-a ~.)