VAPORIZAȚIE, vaporizații, s. f. (Fiz.; rar) Vaporizare. – Din fr. vaporisation.

vaporizație sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iune, (îvr) ~zățiune / Pl: ~ii / E: fr vaporisation] Vaporizare.

vaporizație s.f. Vaporizare. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) vaporizațiune s.f. /<fr. vaporisation.

VAPORIZAȚIE, vaporizații, s. f. (Fiz.) Vaporizare. – Din fr. vaporisation.

VAPORIZAȚIE s.f. (Fiz.) Prefacere a unui corp în vapori; vaporizare. [Gen. -iei. / < fr. vaporisation].

VAPORIZAȚIE s. f. vaporizare. (< fr. vaporisation)

vaporizațiune sf vz vaporizație

vaporizățiune sf vz vaporizație

vaporizațiune s.f. v. vaporizație.

*vaporizațiúne f. (d. a vaporiza). Acțiunea de a vaporiza. – Și -áție, dar ob. -áre.

vaporizație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. vaporizația (desp. -ți-a), g.-d. art. vaporizației; pl. vaporizații, art. vaporizațiile (desp. -ți-i-)

vaporizație (rar) (-ți-e; s. f., art. vaporizația (-ți-a), g.-d. vaporizații, art. vaporizației; pl. vaporizații, art. vaporizațiile

vaporizație s. f. (sil. -ți-e), art. vaporizația (sil. -ți-a), g.-d. vaporizații, art. vaporizației; pl. vaporizații

VAPORIZAȚIE s. v. evaporare, evaporație, vaporizare, volatilizare.

vaporizație s. v. EVAPORARE. VAPORIZARE. VOLATILIZARE.