2 intrări

16 definiții

VOLÁN, volane, s. n. I. Piesă de formă circulară care servește la efectuarea manuală a unor comenzi pe mașini-unelte, autovehicule etc. II. Fâșie de țesătură sau de dantelă încrețită sau plisată, care se aplică ca garnitură pe diferite obiecte de îmbrăcăminte, pe perdele, pe huse etc. – Din fr. volant.

VOLÁN, volane, s. n. I. 1. Piesă de formă circulară din mecanismul unui autovehicul, cu ajutorul căreia se dă vehiculului direcția voită. 2. Piesă în formă de roată, cu ajutorul căreia se acționează un anumit mecanism al unei mașini. II. Fâșie de țesătură sau de dantelă încrețită sau plisată, care se aplică ca garnitură pe diferite obiecte de îmbrăcăminte femeiască, pe perdele, pe huse etc. – Din fr. volant.

VOLÁN1, volane, s. n. Fîșie de țesătură subțire sau de dantelă (încrețită sau plisată) care se aplică ca garnitură pe anumite obiecte de îmbrăcăminte femeiască. Scoase o rochie de tul cu multe volane. CĂLINESCU, E. O. I 37. Ș-o să-ți spuie de panglice, de volane și de mode. EMINESCU, O. I 164. Printre rochile de mătăsării înflorate, printre falbalale.. și volane, zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I 384.

VOLÁN2, volane, s. n. 1. Piesă din mecanismul unui autovehicul (automobil, tractor etc.), cu ajutorul căreia se dă vehiculului direcția voită. Prin tălpi, prin șolduri, prin mîinile ce strîngeau volanul simțea metalul cutremurîndu-se. DUMITRIU, V. L. 111. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țîșni pe lîngă ea ca o săgeată. REBREANU, R. I 152. 2. Piesă în formă de roată, cu ajutorul căreia se acționează un anumit mecanism de la o mașină (strung, mașină de perforat etc.).

VOLÁN s. (înv.) falbala, manget. (~ la o rochie.)

VOLÁN s.n. I. Garnitură făcută dintr-o fâșie de țesătură ușoară sau de dantelă, adesea încrețită sau plisată, care se aplică drept podoabă pe rochii, la mâneci etc. II. (Tehn.) 1. Piesă din dispozitivul de direcție al unui autovehicul cu ajutorul căreia se poate îndrepta vehiculul în direcția voită. 2. Piesă în formă de roată cu ajutorul căreia se pun în mișcare anumite mașini, se acționează mecanisme etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. volant].

VOLÁN s. n. I. garnitură dintr-o fâșie de țesătură ușoară sau de dantelă, încrețită sau plisată, drept podoabă pe rochii, la mâneci etc. II. 1. piesă din dispozitivul de direcție al unui autovehicul cu ajutorul căreia se poate îndrepta vehiculul în direcția voită. 2. piesă în formă de roată cu ajutorul căreia se pun în mișcare anumite mașini, se acționează mecanisme etc. (< fr. volant)

volán (-nuri), s. n.1. Piesă circulară la direcția unui vehicul. – 2. Roată de acționare a mecanismului unei mașini. – 3. Fîșie de țesătură încrețită care se aplică pe îmbrăcămintea femeiască, perdele etc. Fr. volant.Der. volant, adj., din fr. volant.

VOLÁN2 ~e n. Dispozitiv circular cu ajutorul căruia se orientează roțile directoare ale unui autovehicul în direcția dorită. /<fr. volant

VOLÁN1 ~e n. Fâșie de stofă fină sau de dantelă, încrețită sau gofrată, folosită la garnisirea unor obiecte de îmbrăcăminte femeiască sau a unor cuverturi. /<fr. volant

volan n. 1. garnitură în partea de jos a rochii; 2. un fel de joc în care o mingișoară garnisită cu pene s´aruncă în aer cu o rachetă: s’apucă de jucat volanu AL.; 3. la o mașină, vehicul = cârmă (= fr. volant).

*volán n., pl. e (fr. volant, adică „zburător”, d. voler, a zbura). Un fel de garnitură fîlfîitoare în prejuru [!] poalelor uneĭ rochiĭ (V. falbala). Volant. Cîrma automobiluluĭ (de forma uneĭ roate în partea din ainte [!]). V. fodor.

*volánt, -ă adj. (fr. volant, d. voler, a zbura; lat. volare, part. prez. volans, volantis. V. volatil). Necusut, liber, care nu se ține de alte foĭ: foaĭe volantă. Care se răpede [!] în coace [!] și´n colo p. a liniști un teritoriŭ: coloane (de trupe) volante. S. n. (și volan), pl. e. Roată mare și grea care, la o mașină, păstrează uniformitatea mișcăriĭ (pop. tuturigă). V. tîrcol.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VOLÁN s. (înv.) falbalá, mangét. (~ la o rochie.)

Intrare: volan (pl. -e)
volan (pl. -e) substantiv neutru

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular volan volanul
plural volane volanele
genitiv-dativ singular volan volanului
plural volane volanelor
vocativ singular
plural
Intrare: volan (pl. -uri)
volan (pl. -uri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular volan volanul
plural volanuri volanurile
genitiv-dativ singular volan volanului
plural volanuri volanurilor
vocativ singular
plural