falbala sf [At: NEGRUZZI, S. I, 300 / V: farb~, ~ara, ferbere / Pl: ~le / E: fr falbala] 1 (La îmbrăcăminte) Volan. 2 (Lpl) Zorzoane.

FALBALA, falbalale, s. f. (Învechit, mai ales la pl.) Găteală, podoabă a unei rochii; volan. Soarta pălăriilor, a rochiilor și a falbalalelor de «ultima modă», care se demodează într-un deceniu și stîrnesc ilaritatea cînd le-ai scos din muzeul de grotești vechituri. V. ROM. februarie 1952, 44. Printre rochiile de mătăsării înflorate, printre falbalale... zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I 384.

falbalà (farbara) f. garnitură la rochi, compusă din fășii de stofă tivite și adunate în crețuri. [Fr. FALBALA printr’un intermediar rusesc].

falbalá f. (rus. falbalá, fr. falbala, it. falpalá, germ. falbel, d. engl. furbelow, din fur, blană și below, jos). Sec. 19. Volan mare (saŭ volan în general) la rochiĭ. – Și farbalá, farbará, falbará. Azĭ în Tut. harbará. Și vapél (Munt.) n., pl. urĭ (d. germ.)

falbara sf vz falbala

farbala sf vz falbala

farbara sf vz falbala

ferbere sf vz falbala

farbarà f. V. falbalà.

farbalá, farbará, V. falbala.

falbala (înv.) s. f., art. falbalaua, g.-d. art. falbalalei; pl. falbalale

falbala (înv.) s. f., art. falbalaua, g.-d. art. falbalalei; pl. falbalale, art. falbalalele

falbala s. f., art. falbalaua, g.-d. art. falbalalei; pl. falbalale

FALBALA s. v. volan.

falbala s. v. VOLAN.

falbala (falbalale), s. f. – Fîșie lată de stofă etc. care împodobea partea de jos a unei rochii. Fr., it. falbala (REW 3173), direct și, în parte, prin intermediul pol., rus. falbala (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), și din ngr. φαλμπαλᾶς.