2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vituperat, a [At: BUL. FIL. V, 205 / Pl: ~ați, ~e / E: vitupera] 1 Blamat (1). 2 Criticat violent. 3 (Buc; înv; d. elevi) Care a primit o mustrare în urma unei abateri de la regulamentul școlar. 4 (Buc; înv; d. elevi) Care are situație școlară de repetent.

VITUPERÁ, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.

VITUPERÁ, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.

vitupera vt [At: LM / Pzi: ~rez / E: fr vitupérer, lat vituperare] 1 (Liv) A blama (1). 2 (Liv) A critica (1) violent. 3 (Buc; ltî) A admonesta un elev pentru comiterea unor abateri de la regulamentul școlar.

vitupera vb. I. tr. A blama, a defăima, a denigra. • prez. ind. -ez. /<fr. vitupérer, lat. vituperare.

VITUPERÁ vb. I. tr. (Liv.) A defăima, a blama, a denigra. [< fr. vitupérer, cf. lat. vituperare].

VITUPERÁ vb. tr. a defăima, a blama, a denigra. (< fr. vitupérer, lat. vituperare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vituperá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 vitupereáză

vituperá vb., ind. prez. 1 sg. vituperéz, 3 sg. și pl. vitupereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VITUPERÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

vitupera vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

Intrare: vituperat
vituperat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vituperat
  • vituperatul
  • vituperatu‑
  • vitupera
  • vituperata
plural
  • vituperați
  • vituperații
  • vituperate
  • vituperatele
genitiv-dativ singular
  • vituperat
  • vituperatului
  • vituperate
  • vituperatei
plural
  • vituperați
  • vituperaților
  • vituperate
  • vituperatelor
vocativ singular
plural
Intrare: vitupera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vitupera
  • vituperare
  • vituperat
  • vituperatu‑
  • vituperând
  • vituperându‑
singular plural
  • vituperea
  • vituperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vituperez
(să)
  • vituperez
  • vituperam
  • vituperai
  • vituperasem
a II-a (tu)
  • vituperezi
(să)
  • vituperezi
  • vituperai
  • vituperași
  • vituperaseși
a III-a (el, ea)
  • vituperea
(să)
  • vitupereze
  • vitupera
  • vituperă
  • vituperase
plural I (noi)
  • vituperăm
(să)
  • vituperăm
  • vituperam
  • vituperarăm
  • vituperaserăm
  • vituperasem
a II-a (voi)
  • vituperați
(să)
  • vituperați
  • vituperați
  • vituperarăți
  • vituperaserăți
  • vituperaseți
a III-a (ei, ele)
  • vituperea
(să)
  • vitupereze
  • vituperau
  • vitupera
  • vituperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vitupera

etimologie: