2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vituperare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: vitupera] 1 (Liv) Blamare (1). 2 (Liv) Critică (23) violentă. 3 (Buc; înv) Calificativ dat elevilor care au comis abateri de la regulamentul școlar.

VITUPERÁRE s.f. Acțiunea de a vitupera; vituperație. [< vitupera].

vituperáre s. f. (livr.) Denigrare, blamare ◊ „Interesante puncte de vedere între luminarea (și vituperarea) fenomenului aduc și celelalte articole ale grupajului.” Săpt. 12 IX 86 p. 7 (din vitupera; DEX, DN3)

VITUPERÁ, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.

VITUPERÁ, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.

vitupera vt [At: LM / Pzi: ~rez / E: fr vitupérer, lat vituperare] 1 (Liv) A blama (1). 2 (Liv) A critica (1) violent. 3 (Buc; ltî) A admonesta un elev pentru comiterea unor abateri de la regulamentul școlar.

VITUPERÁ vb. I. tr. (Liv.) A defăima, a blama, a denigra. [< fr. vitupérer, cf. lat. vituperare].

VITUPERÁ vb. tr. a defăima, a blama, a denigra. (< fr. vitupérer, lat. vituperare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vituperáre s. f., g. -d. art. vituperării

vituperá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 vitupereáză

vituperá vb., ind. prez. 1 sg. vituperéz, 3 sg. și pl. vitupereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VITUPERÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

vitupera vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

Intrare: vituperare
vituperare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vituperare
  • vituperarea
plural
  • vituperări
  • vituperările
genitiv-dativ singular
  • vituperări
  • vituperării
plural
  • vituperări
  • vituperărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vitupera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vitupera
  • vituperare
  • vituperat
  • vituperatu‑
  • vituperând
  • vituperându‑
singular plural
  • vituperea
  • vituperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vituperez
(să)
  • vituperez
  • vituperam
  • vituperai
  • vituperasem
a II-a (tu)
  • vituperezi
(să)
  • vituperezi
  • vituperai
  • vituperași
  • vituperaseși
a III-a (el, ea)
  • vituperea
(să)
  • vitupereze
  • vitupera
  • vituperă
  • vituperase
plural I (noi)
  • vituperăm
(să)
  • vituperăm
  • vituperam
  • vituperarăm
  • vituperaserăm
  • vituperasem
a II-a (voi)
  • vituperați
(să)
  • vituperați
  • vituperați
  • vituperarăți
  • vituperaserăți
  • vituperaseți
a III-a (ei, ele)
  • vituperea
(să)
  • vitupereze
  • vituperau
  • vitupera
  • vituperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vituperare

etimologie:

  • vitupera
    surse: DN

vitupera

etimologie: