10 definiții pentru vitupera
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VITUPERA, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.
VITUPERA, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vitupera vt [At: LM / Pzi: ~rez / E: fr vitupérer, lat vituperare] 1 (Liv) A blama (1). 2 (Liv) A critica (1) violent. 3 (Buc; ltî) A admonesta un elev pentru comiterea unor abateri de la regulamentul școlar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vitupera vb. I. tr. A blama, a defăima, a denigra. • prez. ind. -ez. /<fr. vitupérer, lat. vituperare.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VITUPERA vb. I. tr. (Liv.) A defăima, a blama, a denigra. [< fr. vitupérer, cf. lat. vituperare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VITUPERA vb. tr. a defăima, a blama, a denigra. (< fr. vitupérer, lat. vituperare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vitupera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. vituperez, 3 vituperează; conj. prez. 1 sg. să vituperez, 3 să vitupereze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vitupera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 vituperează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vitupera vb., ind. prez. 1 sg. vituperez, 3 sg. și pl. vituperează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VITUPERA vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vitupera vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
vitupera, vituperezverb
etimologie:
- vitupérer DEX '09 DEX '98 DN
- vituperare DEX '09 DEX '98 DN